Răsfoind din nou Cartea, am găsit o altă notiţă:
“Să te păstrezi pentru fiinţa pe care o iubeşti. Să te oferi puţin câte puţin, respectând cotidianul. Să te inventezi şi să te re-inventezi, astfel încât să poţi dărui de fiecare dată ceva nou. Să surprinzi şi să te surprinzi pe tine în timp ce te re-inventezi, dar respectând fondul. Să produci mirare în timp ce te redefineşti. Să te arunci puţin câte puţin, re-inventându-te, dar cu maximă atenţie, astfel încât să nu calci pragul banalului, dar toate acestea delimitate de firescul unei mari iubiri. Adică firescul intensităţii dragostei. Poţi iubi intens re-inventându-te?”
Mi s-a părut cam patetic. Dar nu mai puţin justificată întrebarea.
