Nov
10
“Climbing up the walls” este disperarea acută, este depresia intenţionată, este voluptatea durerii, este tot ce îţi poţi dori mai mult de la un câmp gol, un cer înnorat şi o negură în depărtare. Este tot ce poţi scoate mai bun dintr-un deal acoperit de ceaţă. Este tot ce îţi poate oferi mai grozav un gri nemernic de toamnă.
Mai, fanele, daca vrei chiar deprimant absolut, mai gri decat gri-ul etern de toamna, baga niste blek metal din ala suparat rau. Sau Empyrium. Sau un dark-ambient facut spre noise. Iti pot da eu trupe, linistit. ;)
Nu cred că vreau să mă deprim, îmi place viaţa, taraful de la Clejani este noua mea natură muzicală, visez doar în culori calde, am tapet cu porumbei albi şi zâmbesc toată ziua oamenilor de pe stradă.
Serios acum, sunt foar frustrat că nu am ascultat pe maşină, într-o călătorie pe care am făcut-o azi, melodia asta. Ar fi fost un moment din ăla.
Great post much appreciate the time you took to write this