“Cine îşi iubeşte neamul cu adevărat, acela nu va urî, nu va critica, nu va lovi în nici unul din exemplarele naţiunii sale, ci dacă acel exemplar într-adevăr nu e la înălţimea cerinţelor, va căuta să-l îndrepte cu cuvântul, cu dragostea, va căuta să-l înţeleagă, să vadă şi laturile bune care pot decurge din lucrarea lui. Îndreptarea cea mai mare ce o poţi aduce în viaţa naţională e să faci tu mai bine şi prin frumuseţea pildei tale şi prin căldura cuvântului tău să lărgeşti cercul celor ce fac mai bine.”
Dumitru Stăniloaie, Solidaritate naţională, în Telegraful Român, anul LXXXVII, nr. 40, 1939, pag. 1
Orice comentariu e de prisos. Adio partide naţionale, adio extreme imbecile, adio rasism şi alte xenofobii inutile. În două propoziţii este concentrat tot ce trebuie să ştii despre purtarea ta “comunitară”, că tot e la modă cuvântul. Restul e voinţă.