“Am început cele dintâi experienţe în ziua de 1 iulie 2007. Cu săptămâni înainte, făcusem un examen sever de conştiinţă şi renunţasem la tutun, alcool, carne, cafea, ceai şi toate celelalte. Nu încerc acum să refac istoria acestei penibile etape preliminare, care a durat şase luni. Mi-a trebuit o voinţă de fier, căci de multe ori eram gata să renunţ şi să mă întorc la distracţiile mele istoriografice. Din fericire, scrisoarea lui Honigberger îmi dovedea că lucrurile acestea pot fi înfăptuite şi asta îmi da mereu curaj. Niciodată nu-mi închipuiam însă că se poate ajunge atât de departe şi relativ cu atât de puţină trudă. Pentru că numai după ce dobândeşti cele dintâi puteri şi-ţi cad brusc vălurile de pe ochi, îţi dai seama cât e de mare ignoranţa oamenilor şi ce dureroasă iluzie îi păcăleşte zi cu zi, până în pragul morţii. Voinţa şi energia pe care le depune un om ca să-şi satisfacă ambiţia socială sau vanitatea ştiinţifică sunt poate chiar mai mari decât aceea care ţi se cere pentru a dobândi lucrul acesta extraordinar: propria ta salvare din nimicnicie, din ingnoranţă şi din durere.”

“Cunosc acum drumul *********. Ştiu cum se ajunge acolo. Mai pot spune încă ceva: au ajuns de foarte curând acolo trei oameni din continentul nostru. E drept, doi dintre ei sunt ruşi. Fiecare a plecat singur şi a ajuns în ******** prin mijloace proprii. Olandezul a călătorit chiar fără să-şi ascundă numele până la Colombo. Ştiu toate acestea din lungile mele transe, când văd ******** în toată măreţia ei, văd minunea aceea verde între munţii acoperiţi cu zăpadă, casele acelea ciudate, oamenii aceia fără vârstă, care-şi vorbesc atât de puţin, deşi îşi înţeleg atât de bine gândurile. Dacă n-ar fi ei, care să se roage şi să gândească pentru ceilalţi toţi, continentul întreg ar fi zguduit de atâtea forţe demoniace, pe care lumea modernă le-a dezlănţuit de la Renaştere încoace. Oare soarta Europei noastre este pecetluită? Nu se mai poate face nimic pentru lumea aceasta pradă unor forţe spirituale obscure, care o duc fără ştirea ei spre cataclism? Tare mi-e teamă că Europa va avea soarta Atlantidei şi va pieri destul de curând scufundându-se în apă. Dacă ar şti oamenii că numai datorită forţelor spirituale emanând din ******** se amână mereu acea tragică schimbare de axă a globului, pe care geologia o cunoaşte foarte bine şi care va prăvăli lumea noastră în ape scoţând cine ştie ce continent nou.”

“Lucrul acesta coincide, de altfel, cu o serie întreagă de profeţii, mai mult sau mai puţin apocaliptice, relativ la kaliyuga, la “vârsta întunecată”, de al cărui sfârşit ne apropiem, ni se spune, cu paşi repezi. În toată Asia circulă legenda sfârşitului iminent al lumii actuale, sub forme mult diferite între ele. Doctorul Zelendi pomeneşte însă de o eventuală “schimbare de axă a globului”, care ar fi cauza imediată a dezastrului. După câte înţeleg, după el o asemenea schimbare de axă ar aduce cu sine o formidabilă catastrofă seismică, în care anumite continente s-ar scufunda sau şi-ar schimba profilul lor actual – şi ar ieşi din ape noi continente. Faptul că menţionează de mai multe ori numele Atlantidei mă face să cred că el socotea existenţa acestui continent o realitate, şi dispariţia lui o punea în legătură cu cine ştie ce degenerare de ordin spiritual a locuitorilor săi. Ceea ce mi se pare vrednic de subliniat în toate aceste prevestiri tragice, este faptul că sunt făcute cu câţiva înainte ani de primul război mondial, când lumea se legăna încă în iluzia progresului infinit.”

Mircea Eliade, Secretul doctorului Honigberger, Nopţi la Serampore, Humanitas, Bucureşti, 2004

Read More 4 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat

4 Opinii

1. Anonymous on 11 December 2007 at 13:19

   Initial am vrut doar sa te salut, sa te anunt ca partea feminina din a XII a F nu a disparut, si mai ales partea de 25%, ce ti-a fost colega de banca, dar citind textul (foarte interesant) mi-am dat seama cat de mult imi lipseste cititul, dezbateri pe anumite teme, iesiri din sfera cotidianului. Inainte sa devin melancolica, vreau sa te felicit pentru blog, sa-ti doresc toate cele bune si sa iti spun ca voi incerca sa te "vizitez" cat mai des.
   Simona

    
2. Ştefan Muşat on 11 December 2007 at 14:23

   Oh, dear – şi pun pariu că ai râde când m-ai vedea exclamând aşa – nu pot să cred! Mă simt profund emoţionat de această “întâlnire” cel puţin plăcută. Dar trebuie să te avertizez că textul nu îmi aparţine şi de aceea, cel mult, pot fi felicitat de inspiraţia cu care am ales citatele (aplauze forţate în sală).
   
   Te rog, eşti binevenită să revii oricând în acest mic spaţiu, chipurile “al meu”, dar în/prin care încerc să mai aduc o notă de “exotic” în textele care infuzează bloraşul…Sper că scrierile de pe aici să-ţi mai ridice tonusul şi/sau să te pună pe gânduri. Alegerea este a ta.
   
   Şi chiar te rog să nu te scufunzi în melancolie, chiar dacă vremea de afară (şi nu numai) te îndeamnă la aşa ceva.
   
   Numai bine!

    
3. Anonymous on 13 December 2007 at 23:29

   offtopic (daca vrei, poti sa stergi commentul) : http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/triumful-mondial-al-televiziunii_7978.html - nu ziceai tu ceva de Ilie Badescu, sau am retinut eu prost? man.

    
4. Ştefan Muşat on 14 December 2007 at 23:30

   Dragă Manule,
   
   Nu voi şterge comentariul pentru că este prea preţios. Şi aveai dreptate, numele domnului profesor este într-adevăr Ilie Bădescu şi dumnealui este cel care a provocat această discuţie despre efectele televiziunii, discuţie fără prea mare ecou…