Aseară am fost întrabat ce este sacrul. Pentru moment am rămas blocat, zic, iată o întrebare căreia nu-i poţi răspunde într-un minut şi mai mult decât “legătura cu Divinitatea” nu am fost în stare să concep. În contextul respectiv a fost –cred - îndeajuns, dar acum te întreb, cititorule, ce este “sacrul”?

Read More 30 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat

30 Opinii

1. Radu Iliescu on 3 December 2007 at 08:48

   Sacrul este Totul. Profanul e doar o opinei falsa.

    
2. Ştefan Muşat on 3 December 2007 at 09:03

   Mi-am dat seama că mulţi în zilele astea sunt extrem de orgolioşi. Deci cunoaşterea lor se va mărgini la un punct, căci trebuie să fi smerit pentru a merge mai departe de acel punct. De aceea, dacă aş fi zis că sacrul este Totul, mi s-ar fi râs, poate, în faţă…

    
3. Anonymous on 3 December 2007 at 13:47

   Sacrul este transcendenta din imanenta, substanta suprema, invizibila ce permeaza fiecare fibra a Kosmos-ului vizibil. Sacrul se identifica cu Totul, fara a fi simpla suma a elementelor sale, ci o sinteza ce le depaseste. Foarte elocventa in acest sens este vechea zicala hermetico-alchimica "En to Pan" (Totul este Unu). Totusi, ceea ce mi se pare esential este ca Sacrul sa nu fie perceput ca o entitate separata, izolata si desprinsa de Kosmosul fenomenal, ci in raporturi de stransa interactiune si partiala identificare (i.e. tot fenomenalul face parte din Sacru, insa tot Sacrul e format din mult mai multe unitati constituante decat fenomenalul, care ar putea fi considerat drept partea sa cea mai "grea", mai ignobila).

    
4. Lucian-Stefan Dumitrescu on 3 December 2007 at 16:01

   Sacrul este arhetipul mundanului.

    
5. A.Dama on 3 December 2007 at 16:04

   Dacă luăm în discuţie elementele "pro" şi "fanum", ajungem la "ceea ce e înainte de consacrare" sau "înainte de locul consacrării". "Fano, -are" este a consacra şi "fanum" e locul unde se consacră.
   Sigur că a spune "sacrul e Totul", presupune că sacrul e şi profanul, iar distincţiile îşi pierd conturul. Nu e cu totul greşit, dar nu e suficient şi nu ştiu cât ne e de folos.
   Aş prefera, în parte, demersul eliadesc: "sacrul este ceea ce e pus deoparte". Şi discuţia poate continua. Faţă de ce e pus deoparte? Iar dacă sacrul e totul, cum mai separi ceea ce e "altfel"?
   Just think about it!

    
6. Anonymous on 3 December 2007 at 18:23

   Profanul nu exista per se, in mod traditional. Acesta este o categorie perceptiva nascuta in aparatul cognitiv al celor care au pierdut perspectiva asupra lumii ca totalitate, asupra Sacrului ca existenta unica si totala.

    
7. A.Dama on 3 December 2007 at 20:17

   Cine-a pus întrebarea despre "ce este sacrul". Cineva care a pierdut perspectiva lumii ca totalitate sacră. Tu eşti din altă lume, phosphoros/insurgiam?

    
8. Anonymous on 3 December 2007 at 21:04

   Absolut, stimabile! ;)

    
9. Anonymous on 3 December 2007 at 21:08

   Apropos, mentionez faptul ca nu ma raportez la Sacru din perspectiva crestina sau din oricare alta perspectiva a religiilor avraamice ...

    
10. A.Dama on 3 December 2007 at 21:34

    Deja când spui că nu te raportezi la sacru din perspectiva unei anumite religii, tu operezi fragmentări, separări, în acea totalitate care e Sacrul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

     
11. Anonymous on 3 December 2007 at 22:25

    Sacrul as spune eu, este ruptura care reveleaza!Atunci iei contact cu el, cand irumpe in profan ca sa itzi reaminteasca imbibarea lui in toate formele de existenta profana.

     
12. Anonymous on 3 December 2007 at 22:46

    Cred ca m-ai inteles gresit ... tocmai de aceea am mentionat ca nu ma raportez la Sacru prin paradigma avraamica, avand in vedere ca aceasta are tendinta nefasta de a reduce Sacrul numai la manifestarile percepute prin monoteismul sau ingust (monoteism care esueaza in a deveni monism ... ). Sacrul, ca totalitate, e monism a la Advaita, dar prefer sa nu mentionez o anumita Traditie in acest sens.

     
13. A.Dama on 3 December 2007 at 22:56

    Dear Phosphoros... ziceai ca eşti din altă lume. Obiecţia mea a fost că operezi fragmentări... pentru că... nu ai cum altfel... Deci eşti din lumea noastră. Nu am făcut trimitere la vreo religie, filosofie de viaţă etc. etc.
    
    Iar o discuţie eficientă despre sacru ar trebui să se fixeze într-o paradigmă, pentru că riscăm un dialog al surzilor. Sau să mai scriem un act de teatru absurd... Ah!

     
14. Radu Iliescu on 4 December 2007 at 09:43

    a.dama, draga, tu te situezi intr-o perspectiva criticista. Insurgiam chiar traieste Sacrul.

     
15. A.Dama on 4 December 2007 at 10:55

    Mulţumesc, Radu, dragă!
    Phosphoros făcea indirect aproximări critice, sesizând că discutăm despre Sacru din perspective diferite...
    Iar cât trăiesc eu Sacrul nu se va vedea din câteva replici schimbate între necunoscuţi. Când e vorba de adevăraţii trăitori... e nevoie de mai mult!
    Pot să renunţ la faţa criticoasă şi să îmi arăt o altă faţă... Dar nu e nicio noimă în toate astea, fiindcă fiecare va rămâne cu propria înţelegere, cu propria paradigmă şi cu propria TRĂIRE. În Sacru sau...
    Eu vă las să aveţi ultimul cuvânt. E mai sănătos!

     
16. Anonymous on 4 December 2007 at 15:34

    Citind câteva comentarii am realizat că prin întrebarea "ce este sacrul" ai deschis Cutia Pandorei în variantă modernă: unii încearcă să dea o definiţie cât mai inteligentă, doar doar or părea superiori celorlalţi.
    Pe mine mu amuză :)

     
17. Ştefan Muşat on 4 December 2007 at 16:01

    Lucian, îmi pare rău, dar nu cred că asta era intenţia mea.
    
    Eu doar vreau să cunosc părerea celorlalţi, pentru a-mi deschide orizontul.

     
18. A.Dama on 5 December 2007 at 10:53

    Un alt fel de text despre totalitatea din care n-avem scăpare... pentru Phosphoros/Insurgiam, Radu şi Ştefan! Şi pentru oricine va avea răbdare să se oprească asupra lui. Mai bine să grăiască Textul decât ale noastre buze-inimi greşite:
    
    "Unde mă voi duce departe de duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo. Dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo! Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: 'Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu', iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine. Ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina."

     
19. Anonymous on 5 December 2007 at 13:40

    Apel la autoritate sau ilustrare? Daca tot veni vorba de texte de gen, poftim:
    "Thou seest Me as Time who kills, Time who brings all to doom,
    The Slayer Time, Ancient of Days, come hither to consume;
    Excepting thee, of all these hosts of hostile chiefs arrayed,
    There shines not one shall leave alive the battlefield! Dismayed
    No longer be! Arise! obtain renown! destroy thy foes!
    Fight for the kingdom waiting thee when thou hast vanquished those.
    By Me they fall—not thee! the stroke of death is dealt them now,
    Even as they stand thus gallantly; My instrument art thou!
    Strike, strong-armed Prince! at Drona! at Bhishma strike! deal death
    To Karna, Jyadratha; stay all this warlike breath!
    ’Tis I who bid them perish! Thou wilt but slay the slain.
    Fight! they must fall, and thou must live, victor upon this plain!" (Bhagavad Gita)
    
    "O Nuit, continuous one of Heaven, let it be ever thus; that men speak not of Thee as One but as None; and let them speak not of thee at all, since thou art continuous!" (27, Liber AL vel Legis, Fr. Perdurabo)

     
20. Anonymous on 5 December 2007 at 13:41

    Citeste cine vrea, intelege cine poate, traieste cine crede :)

     
21. Radu Iliescu on 5 December 2007 at 22:18

    Un verset din Coran, al carei cota imi scapa (pot cauta, la o adica): "Dumnezeu este mai aproape de om decat vena lui jugulara".

     
22. A.Dama on 6 December 2007 at 11:15

    @Phosphoros: "Cred. Ajută necredinţei mele!"
    
    "Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti."
    Qui remportera la victoire?
    
    @Radu
    Sigur tu scriseseşi "un verset, a cărui cotă îmi scapă", nu "al cărei cotă"... Ne cenzurează tehnologia... ;)
    E limpede că e mai aproape decât jugulara. Că nu e de carne. Şi tot ce nu e de carne e mai aproape. :)

     
23. Radu Iliescu on 6 December 2007 at 14:22

    Nu, a.dama, nu ne cenzureaza tehnologia. Exceptand situatiile in care scriu corect gramatical, multe-putine, imi raman cele in care scriu ca un agramat.

     
24. Anonymous on 6 December 2007 at 17:26

    Adama, imi pare rau, dar citatul pe care l-ai scris, imi pare redactat in spirit total ne-traditional, asadar invalid religios din punctul meu de vedere.
    
    Iarasi e paradigma dualismului radical blestemat. Care vede din lumina si intuneric doi dusmani ireconciliabili ... nu, multumesc! In dogmele ezoterice traditionale, se constata ca cele doua forte aparent adverse ajung sa se echilibreze, sa devina complementare. Astfel, transcendenta se obtine nu prin urmarea caii luminii sau a intunericului, ci realizand o sinteza a lor si depasindu-le. Orice opozitie, dupa cum se afirma in hinduism, e doar aparenta, doar in planul fenomenal. Divinitatea e dincolo de orice opozitii mundane. Ochiul omului creeaza adversitatea acolo unde ea nu exista cu adevarat. Sacrul e unitar, sintetic si atotcuprinzator, ergo el contine atat lumina, cat si intunericul, binele si raul, caci acestea sunt nuante inexistente in realitate. Quod erat demonstrandum

     
25. Anonymous on 6 December 2007 at 18:16

    Si subliniez, citarea nu este un argument, e doar apel la autoritate, respectiv o eroare (voita sau mai putin voita) a logicii. Cu atat mai putin cu cat apelezi la autoritatea Bibliei (in acest caz la Efeseni, daca nu ma insel) ... eu pot sa iti dau zeci de citate adverse, din carti la fel de sfinte (daca sfintenia s-ar masura in vreun fel...), care iti demonstreaza exact contrariul.

     
26. A.Dama on 6 December 2007 at 23:03

    Radu, iartă(-mă)!

     
27. A.Dama on 6 December 2007 at 23:16

    Phosphoros, am scris citate, ca să nu grăiesc eu cu buzele inimii mele nesfinte! Dacă ar fi vrut Sacrul - are o voinţă şi în paradigma ta (sper) - să fiinţăm dincolo de distincţiile lumină-întuneric, ne-ar fi menţinut acolo, în antecamera fiinţării.
    
    Şi când vom fi din nou Acolo, vom ŞTI!
    
    Până atunci, eu mă agăţ de Cuvântul care-mi dă viaţă. Iar cuvintele... să ştii că am citit... Nu are rost să detaliez. Am bătut la alte porţi, am vrut neapărat să cunosc alte căi. Hai să spun doar atât.
    
    În urmă, am ales Calea... Atât.
    
    Fie bine şi pentru tine! Lin drum să ai... către Totalitate!

     
28. Anonymous on 7 December 2007 at 12:52

    Realizezi ca toate caile converg intr-un singur punct, banuiesc. Nici una dintre ele nu poate fi absolutizata si nici una dintre ele desfiintata ... Sacrul este unul singur.
    
    Referitor la "vointa" sa ... mi se pare foarte ciudat sa aplicam caracteristici umane lui. E ceea ce se numeste antropomorfizarea Sacrului, fapt ce din punctul meu de vedere reprezinta o deviatie de la adevaratele sale semnificatii. Nu trebuie sa iti amintesc ca sunt nenumarate religii care nu confera Sacrului caracter de entitate volitiva, personala sau creatoare. Cum ziceau grecii ... Pan nu a creat nimic, Pan este totul, cum ar putea totul sa creeze ceva ce nu e deja cuprins in el? Daca Pan ar fi creat ceva, aceasta creatie ar fi provenit din afara sa, s-ar fi mentinut in afara sa. Iar daca exista ceva in afara lui Pan, el inceteaza a mai fi Pan. (nu te gandi la Pan ca la satirul acela bucolic si zburdalnic, ci la Pan ca la concept teologico-filosofic, la ceea ce inseamna "pan" in greaca ... Totul).

     
29. A.Dama on 7 December 2007 at 21:33

    Phosphoros,
    
    Eu cred că sunt "parte" a acestui Sacru care este Totul. Să pretind că înţeleg totalitatea cu mintea mea îm-părţită înseamnă mândrie. Şi mândria merge înaintea căderii. În paradigma mea...
    
    Să zicem că am parte de experienţe ex-statice. În termenii Totului, nu sunt limitate în timp, evident, pe când în termenii fiinţei îm-părţite care mă aflu, ele sunt limitate temporal...
    
    Mă mulţumesc cu astfel de felii de eternitate pe care le gust aici. Nu mă feresc de antropomorfizarea sacrului, pentru că sunt om, nu supraom, nici extraterestru. Îmi face bine să ştiu că mă vede Ochiul, că mă ţine Mâna etc.
    
    Faţă de dialogul acesta cu tine, încerc acum un sentiment de blocaj. Da, sentiment, pentru că sunt om şi discut în termenii acestei relativităţi pe care mă rog să o pot suporta până la capăt... Şi sunt sentimentală până la Dumnezeu! :) Ţi-am spus că eu "am ales". Dacă am ales, orice mi-ai spune tu poate adăuga sau poate fi doar redundant în raport cu ce ştiu şi am ştiut înainte de "alegere". Mă aşez în genunchi şi mulţumesc că Îl am.
    
    By the way, când vei trece pe lângă mine... Cândva... trage-mă de "mânecă": "Hey, dear A.Dama, I'm Phosphoros!" Şi am să-ţi răspund: "Nice to meet you!"

     
30. Ilie Catrinoiu: http://culianu.wordpress.com/ on 9 December 2007 at 00:39

    Sacrul e existenta, profanul e iuluzie, nu exista profan.