S.F. – ul, acestă lume inventată, probabil, de nişte vizionari, dar care vor fi recunoscuţi ca atare abia când prima inteligenţă artificială va reacţiona nu după algoritm, ci după ce va contextualiza emoţional sau după ce prima bază umană va prinde rădăcini pe Marte. Până atunci, ei vor rămâne doar creatorii de utopii, neînţeleşi (aproape) de nimeni şi apreciaţi de o mână de oameni. Nu aş fi mai puţin onest sau chiar nedrept dacă aş adăuga că genul este ocolit de şcoliţii elitişti şi de ipocriţii fandosiţi. Nu departe de roboţei şi luminiţe, plasma gun şi space travel, Fantasy-ul este o prelungire a acestui gen, provocat tot de mania omului modern pentru mister şi necunoscut.
Un aspect care mie mi se pare relevant este dacă această categorie a S.F.-ului s-a extins tocmai din dorinţa, inconştientă şi normală a creatorului de a proiecta o umanitate mai curată, mai normală, mai puţin rea? O umanitate mânată de idealuri pe care doreşte să le îndeplinească şi nu de lupte ideologizate, sângeroase şi inutile? Îmi aduc aminte de mania care a cuprins mapamondul, toate acele construcţii imaginare, toate acele cărţi şi scenarii de-a dreptul irecuperabile, având ca fundaţie incidentul Roswell – şi nu numai, şi cum m-au trimis cu gândul la acele civilizaţii care poate există, dar nu îşi fac apariţia…decât vag. Nu este în intenţia mea de a demonstra adevărul sau falsitatea acestor evenimente – ar fi un efort inutil, ci mai degrabă la proiecţiile colective despre aceste civilizaţii se îndreaptă gândurile mele. A existat tendinţa ca mulţi dintre autori să fi investit aceste civilizaţii extraterestre cu puternice înclinaţii către război&cotropire. Şi, tot timpul, cu o tehnologie cu mult peste cea pământeană. Pedeapsa finală şi capitală care să relanseze un nou ciclu pentru omenire nu era reprezentată de venirea lui Iisus a doua oară pe Pământ – sau de Apocalipsă, ci de navele spaţiale extraterestre care acopereau cerul şi tunau cu lasere.. Şi tot timpul pământenii, după uriaşe eforturi şi sacrificii comune(?), în ciuda decalajului tehnologic, reuşeau să învingă. Miza/morala aici este că omenirea, în pragul unui impas de acest gen, ar avea resursele necesare pentru depaşirea crizei. Cum? Prin solidaritate, lucru în echipă, credinţa oarbă în victorie şi alte asemenea idei de ultima sută de metri.
Pe de altă parte, ne putem imagina discursul rasei extraterestre astfel: ”Rasa umană se condamnă singură la autodistrugere, noi vă vom uşura sarcina prin asimiliare forţată.” Cu alte cuvinte, tu omule, în mod conştient îţi distrugi planeta şi pedeapsa pe care o meriţi este extincţia totală. Să nu uităm de la ce am plecat: avantaj tehnologic net superior şi porniri justiţiare. În traducere liberă, pe înţelesul pământeanului: etică a muncii, sacrificiu necondiţionat, pragmatism în folosirea resurselor şi probabil un alt gen de morală. Asta să fie lecţia pe care ar trebui să o învăţăm? Adică ei, rasa superioară, ne învaţă o lecţie şi noi, prin apel la nişte valori care în mod normal sunt uitate, evităm primejdia şi ne întoarcem la autodistrugere. Să nu mă înţelegeţi greşit: nu pledez pentru sfârşitul lumii, ci pentru (re)începutul ei. Şi pe aceşti vizionari i-am putea considera ca fiind şi nişte pioneri ai unei (noi) ideologii, al unor noi idealuri. Mai bune sau mai rele, mai puţin sau mai mult sângeroase, mai mult sau mai puţin constructive, asta e de prisos să mă gândesc...
Poate, până la urmă, dorinţa omului de a pleca în spaţiu este şi dorinţa de curăţire, de a începe o nouă viaţă, de a crea o altă speranţă pentru umanitate. Rasele extraterestre portretizate nu sunt decât aceste idealuri de progres, de extindere şi de exercitare a unei voinţe comune, superioare. Este poate ceea ce lipseşte omului/umanităţii acum (printre altele). Cum spuneam, nu pledez pentru sfârşitul lumii, ci pentru (re)începutul ei.
O sugestie de tip formal, draga Stefan: foloseste aranjarea textului dupa paragrafe, si chiar lasa un spatiu intre ele. Creste enorm lizibilitatea. Asa cum ai ales tu formatul blogului, randurile sunt foarte lungi, ceea ce deja e o problema. Daca-l mai lasi si ca "bloculet", cititorii cedeaza primii :-)
Şi cum grija faţă de cititori este adâncă şi sincercă, mă voi conforma. :)