Ce poate înseamna cititul? Ce rost are acumularea prin lectură? Rostul este evident, m-aş hazarda să afirm. Zic asta deoarece este importantă acumularea în sine, dacă ea are ca scop final cunoaşterea mai pătrunzătoare; dacă nu, şi este făcută doar pentru a servi unui scop imediat, atunci ea decade din postura de cale, devine instrument. Deci rost este, contează direcţia şi amplitudinea.
Există cazul trist în care premiantul lecturase întreaga bibliografie, dar îi lipsea imaginaţia necesară să contextualizeze, să imagineze ideile sorbite din texte într-un context practic. Nu putea să lege realitatea vieţii cu realitatea ideilor din carte. Mă refer aici la acele cărţi care nu sunt în mod expres un îndrumar, ci mai degrabă la acele cărţi în care autorul alege să-şi mascheze ideile în intrigi bine ţesute. Premiantul nostru nu are creativitate, foloseşeste cartea ca mijloc de urcare pe podium. Cartea devine astfel calea către o împlinire seacă, fără izbânzi colaterale. Este cititul fără desluşire.
La celălalt antipod se află cel care citeşte un număr neînsemnat de cărţi, se rezumă la puţin, la relevant. El are puterea de a discrimina, de a vedea ce anume este benefic pentru existenţa socială şi psihică. El distinge între idei, se joacă cu ele, aderă la ele sau le contrazice în forul său intern. Zbaterea tumultoasă a sinelui conştient îl îmbogăţeşte, participă activ la lectură, aceasta nu este un scop în sine, este aducătoare de noi sensuri, de alte definiţii. Lectorul leneş este, prin definiţie, un căutător, un meditativ, este cel pentru care desluşirea apare la sfârşitul lecturii. Pentru el, fiecare rând are o însemnătate aparte pentru că este deîndată pus în legătură cu realitatea practică. Este cititul cu desluşire.
În spaţiul dintre aceste două antiteze se află majoritatea. După cum este firesc, nu avem un tip ideal, există indvizi care ating tangenţial extremele şi aceştia sunt relativi puţini. Pe primii îi vom regăsi la televizor. Pe cei din urmă, creând.
Iata o butada apartinand lui Constantin Noica. Cu bataie lunga, suficient de lunga, cred, sa atinga si sensibilul subiect propus de Stefan. Daca pentru Lenin indemnul de capatai era ,, Invatati, invatati si iar invatati!'', scopul invataturii fiind intelegerea, si astfel, slujirea avantata a Revolutiei, pentru unii profesori, din a caror categorie ai intalnit, cititorule, cel putin un exemplar in viata, telul scolii este acela de a ,, Citi, citi si iar citi!!!''. Dar scopul slujit de lectura, cel putin la acesti domni, e unul infim, si prin asta infam: cunoasterea, iar nu intelegerea. Deci nu-i nevoie sa fii erudit, savant ori ,, enciclopedist'' - Stefan intelege ghilimelele - ca sa intelegi, adica sa interiorizezi si sa simti cele citite. Exista insa si unii norocosi care n-au citit ca sa inteleaga. Ei au avut pilde vii. Noi, postmodernii, trebuie sa citim in absenta pildelor. Iar ce citim, cum citim si in ce scop citim ne califica timpul petrecut dand paginile unor lucrari ca eficient au ba.
,, ... nu e totdeauna adevarat ca omul care stie ori poate ceva esential iese necesar la lumina; dar cel care nu stie sau nu poate ceva esential merita sa ramana in bezna.'' C. Noica, ,, Rugati-va pentru fratele Alexandru''
L-as fi intrebat pe Constantin Noica, in cazul in care as fi avut prilejul, daca omul care ,, iese necesar la lumina'' e suficient sa stie ori e nevoie si sa inteleaga? Adica sa traiasca ceea ce stie. Caci, spune Kierkegaard contrazicand intelegerea ignorantei la Platon, nu-i suficient sa cunosti binele, trebuie sa-l si faci, doar atunci, cred, si intelegandu-l prin traire.
Si iata cum eroul din ,, De veghe in lanul de secara'' al lui Salinger, Holden parca era numele lui, are mare dreptate. Imi dau seama daca o carte este buna, spunea el, daca, dupa sau in timpul lecturarii ei, mi-ar placea ca autorul sa-mi fie prieten, sa-l pot suna ori de cate ori am o nelamurire. E, din pacate spun unii, singurul lucru care m-a impresionat din cartea asta.
Imbatranesc. Citesc doar cateva pagini pe zi. Revin asupra lor si iar revin. Ma invart in jurul acelorasi carti. Si-mi amintesc de ce zicea ala, care ar fi cartile pe care le-am citi daca am ajunge pe o insula pustie? Nu e o intrebare gratuita, toti ne indreptam spre o insula pustie. Dar nu toti avem prezenta de spirit sa aruncam biblioteca inutila in valuri.