Prea multă ură mi-a fost dat să văd în ultimul timp. Prea multe frustrări, prea multe atacuri josnice, prea puţin argumente care să vizeze discuţia, prea multă ironie ieftină, prea multă plăcere pentru spadele încrucişate şi pentru războiul cuvintelor. Prea multă ideologie, prea multă demagogie, prea multă neînţelegere. Nu înţeleg de unde atâta ambiţie irosită pe lucruri puerile, atâta infantilism şi atâta…răutate, până la urmă. De parcă simptomele Apocalipsei s-au înmulţit şi se grăbesc să vestească inevitabilul. Simt cum Răul se instaurează încet, subtil şi viclean, fără să ne dăm seama, în inimile noastre, dereglând ordinea firească a lucrurilor. Sper doar ca buna înţelegere şi iubirea să triumfe, cândva…
În definitiv, prea puţină răbdare din partea-mi pentru a mai construi ceva…
I’m out of this. For a while…I'll be cool like dat...
Hmmm... si eu te pun sa te intrebi: de ce vezi asta? ce iti tot creezi si ce tot atragi?
Exteriorul nu exista independent de noi...
Sunt si eu aici, rozand un baton de scortisoara si citind despre matraguna, si-ti zic: atata-i de multa lumina si liniste, ca nu stiu despre ce vorbesti.
Inchide ochii si mai deschide-i o data! Poate o sa vezi altceva!