Există câteva lucruri care pentru mine au devenit certitudini de-a lungul timpului şi, credeţi-mă, sunt destul de puţine, situaţie despre care cred că nu este tocmai grozavă; mai mult, este o situaţie care mă obligă să caut în continuare, cu sârg şi cu mintea deschisă. Una dintre aceste certitudini, oricât de banală sau prozaică vi s-ar părea, este legată de…micul-dejun. Habar nu am ce cred alţii despre acest moment al zilei, dar, din punct de vedere culinar, eu cred că este cel mai important. De ce? se întreabă unii care muşcă din banană şi sorb din Danonino (ce denumire mizerabilă!).Deci fraţii mei, lucrurile sunt simple şi, dacă bunicii noştri procedau în felul acesta, apăi nu este loc de tocmeală, căci ce făceau bătrânii era cu rost, iar cine nu are rost în viaţă, apăi acela-i un nătâng şi un împiedicat. Dacă ei erau obligaţi să muncească de dimineaţă până seara, atunci este evident şi de la sine înţeles că prima masă din zi era cea mai importantă, pentru că nu se ştia când mai apucai să înhaţi o mâncare caldă. Cum adică mâncare caldă?! Da, exact, mâncare caldă. Poate unora li s-ar părea un gest desuet şi, cine ştie, ostentativ, de afirmare a unei indentităţi din ce în ce mai diluate. Dar nu, este un obicei cât se poate de sănătos, căci dacă te întremi de dimineaţă, altfel priveşti ziua, cu alţi ochi şi altă stare de spirit. Se poate ridica obiecţia cum că noi, în zilele noastre, nu mai muncim cum se muncea înainte (workaholic parcă se numeşte tâmpenia aia?) plus că ai dreptul la o pauză de masă. Da, nu-mi spune, mergi şi mănânci de la Snack Attack, nu? Sau de la Pizza Hut? E ca şi cum ai înghiţi bucăţi de plastic fierbinţi pe gâtlej. Mai bine îmi ostoiesc foamea cu o merdenea. Iar sub tutela dizolvantă a modernităţii, noul curent “eco” susţine că trebuie să mâncăm sănătos şi alte panarame din astea. Ei bine, eu nu vreau să fac aşa ceva, mi se pare o porcărie. Sincer. Ce este aia cereale şi lapte dimineaţă? Ce dracu’, doar nu am tâmpit. Ouă ochiuri sau fierte, slană, o ciorbă, brânză cât cuprinde, nişte mere – Costa zice că merge şi un şpriţ la final, eu încă nu sunt foarte hotârât asupra acestuia - lapte, dar nu din ăla la pungă/cutie, ci din ăla de la băbuţele din piaţă, poate chiar şi nişte peşte, în orice caz, un meniu cât mai variat şi cantităţi cât mai…mari. Acum, dacă stau să îmi amintesc, bunică-miu turna pe gât şi un pahar de vin roşu de dimineaţă, după ciorbă sau tocană. Aoleu, cum să mănânci tocană de dimineaţă??? Ei bine, da, tocana de dimineaţă, sau mâncarea gătită dimineaţă te poate salva aproape o zi întreagă de la hămesire. Nu ştiu ce cred nutriţioniştii şi toţi doftorii ăştia de ştiu ei cum e cu proteinele şi alte glucide, mie sincer prea puţin îmi pasă de dilemele lor. Eu ştiu una şi bună: masa de dimineaţă este sfântă. Mai degrabă te îmbolnăveşti dacă o eviţi sau mănânci panarame, decât dacă te înfrupţi cu o ciorbă de legume sau o omletă straşnică cu juma’ de litru de lapte fierbinte. Ce naiba, dacă americanii mănâncă rahaturi, trebuie să renunţăm la stufatul de miel???

Read More 11 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat

11 Opinii

1. Radu Iliescu on 14 February 2008 at 07:51

   Da jupane! Subscriu suta la suta. Si eu ma iau la intrecere cu Pantagruel dimineata.
   
   Imi permit sa-ti mai sugerez o certitudine. Pe aceeasi linie, si cu aceleasi justificari: trezitul de dimineata, cu mult inaintea rasaritului soarelui. Si culcatul devreme. In general ma culc la 10 si ma trezesc la 3, dar se poate si versiunea culcat la 11 trezit la 5 (dramatic e cand ma culc la 11 si ma trezesc la 3, in cateva zile incep sa vorbesc singur :-)
   
   Si inca o certitudine: somnul de 10 minute (maxim 15, cu titlu de compromis!) de la amiaza. Nu betia proasta de 2 ore, dupa care te trezesti mahmur dup-asa leneveala, ci somnul scurt si profund, de caine, dupa care esti proaspat si cu putere de munca...

    
2. Crisa on 14 February 2008 at 11:02

   Esti grozav!!!
   Si pentru mirarea dumitale, exista si nutritionisti care sustin ca nu-i nimic mai sanatos decat o ciorba buna dimineata.
   
   Or fi invatat si ei ceva intre timp

    
3. Ştefan Muşat on 14 February 2008 at 12:25

   Nene Radule, eu duc o viaţă extrem de haotică, singurul lucru fix sau riguros din aceasta fiind chiar programul foarte aiuristic. Nici o regulă, nimic fix, sunt un biet prizonier al micilor plăceri imediate şi vinovate (nu în permanenţă, evident). Un burjoi boem, un neserios.
   
   La somn sunt de acord (cel puţin cu cel de 10-15 minute), doar că la mine este invers…mă culc pe la 3 dimineaţă câteodată. Mai mult, acum înţeleg de ce mi-ai răspuns matale la ultimul mail despre Guénon atât de prompt, la 4 dimineaţa.
   
   Criso, în fiecare zi mă întreb dacă sunt grozav. Nu-mi răspund niciodată.
   
   Iar despre nutriţionişti, ştie ei ceva, da’ nu ştie chiar ce trebe. Părerea mea.

    
4. Radu Iliescu on 15 February 2008 at 05:28

   Pai, te inteleg foarte bine. In anii studentiei faceam si eu noaptea zi si ziua noaptea, iar ideea de a ma trezi inaintea zorilor mi se parea o crima :-)
   
   In timp, insa, m-am convins ca e preferabil sa fii matinal decat vecernal. De obosit, daca e sa obosesti, ti se intampla si asa, si asa. Insa dimineata, cand e somnul cel mai dulce, e un moment bun pentru diverse trebi. Stii tu, ala din basmul "Praslea cel voinic si rugaciunile de aur" :-)

    
5. Anonymous on 15 February 2008 at 12:28

   Vezi numa ca proteinele nu sunt glucide. ;)

    
6. Ştefan Muşat on 15 February 2008 at 14:17

   Nene Radule, nici eu nu mai sunt student…Mai departe de asta, mi-au ieşit nişte analize cam aiurea la ficat, semn ca somnul meu nu e tocmai cel mai bun. O să încerc reţeta matale un timp, văd şi eu ce iese.
   
   Machiavelliane, ştiam eu că pe undeva s-a strecurat o greşeală şi chiar mă întrebam de ce nu reacţionezi…

    
7. Anonymous on 16 February 2008 at 05:08

   Sa ma ierti, dar eu nu stiu ce fel de serviciu ai tu. Acum, eu nu vreau sa spun decat ca mai sunt si oamei pe lumea asta care muncesc uneori peste 12 ore pe zi intr-un ritm dement. Asta inseamna ca ajungi acasa praf si abia ai timp sa te speli si sa mai citesti ceva. Iar dimineata abia ai timp sa iti bei cafeaua. De hranit trebuie sa te hranesti, dar cum n-ai timp acasa, iti comanzi si tu ceva de la KFC sau de unde dracu s-o mai nimeri, numai sa mananci ceva ca sa nu lesini. Plastice, evident. Dar poate nu ne place sa mancam porcarii, daca ma subantelegi. Ca n-om fi toti tampiti, zic. Numa ca factura de lumina tre s-o plateasca cineva, ca poate nu ne place nici sa fim workoholici. Dar da, ai dreptate, oamenii care muncesc atat si mananca pe unde apuca sunt niste cretini. Noroc cu babele din piata!

    
8. Anonymous on 16 February 2008 at 05:12

   Am scris "subantelegi"in loc de "subintelegi". Din neatentie, nu din prostia specifica workoholicilor mancatori de plastic.

    
9. Ştefan Muşat on 16 February 2008 at 10:43

   Te iert dacă îmi spui unde am scris eu că cei care muncesc mult sunt nişte cretini. Sau dacă din textul meu reiese aşa ceva. Am spus doar că se munceşte mult, la fel ca înainte, şi se mănâncă prost, lucru care nu mi se pare normal. Mai mult, consider că ţine de opţiunea fiecăruia de a munci sau nu câte 12 ore pe zi. Când am zis “workaholic se numeşte tâmpenia aia?”, mă gândeam la cât de idiot e termenul…
   
   Te anunţ că voi fi foarte atent în locul de muncă pe care îl voi avea, astfel încât să nu fiu nevoit să fac compromisul de a munci 12 ore doar pentru a-mi plăti nişte facturi şi la 30 de ani să ajung o legumă inutilă.Şi mi-ar plăcea să înţelegi că nu îi consider pe cei care muncesc mult nişte legume, mă refer strict la mine.
   
   Şi crede-mă, băbuţele din piaţă pot fi salvatoare. Dar doar dacă le tratezi cu respect.

    
10. Raluca on 23 April 2009 at 11:21

    Sunt de acord cu tine. Eu ma trezesc in fiecare dimineata la 5:30 si ajung acasa cel mai devreme la 17. Niciodata nu am reusit sa mananc mancare gatita la serviciu, asa ca bagam in mine ca nebuna cand ajungeam acasa. De ceva timp am decis insa sa mananc serios dimineata, mancare gatita si seara sa mananc mai lejer ( un iaurt, un fruct, o supa ceva) si ma simt mult mai bine toata ziua si nici nu ma mai ingras :D

     
11. Ştefan Muşat on 24 April 2009 at 11:54

    Raluca, mă bucur că până şi la o distanţă de un an textul meu te-a atins cumva. Noi toţi de aici, din colectivul redacţional al blogului, ne bucurăm nespus că ai revenit la obiceiurile sănătoase din străbuni şi te bucuri de mâncare bună dimineaţa. Dar cel mai mult şi cel mai mult ne bucurăm că nu te mai îngraşi şi că, treptat-treptat, revii la la silueta mult dorită.