Mar
01
Toată treaba e din ţelină.Am reuşit să iau 10. S-a închinat proful când a văzut lucrarea. Adevărul e că am făcut o problemă care nu a făcut-o nimeni. (?!)
Mă simt ca o turistă.
Mişto aşa, să te simţi turistă în propriul oraş. Dar cum ar fi să fii turist în viaţa ta?
Ah, tare replica asta! Se vede că ai citit.
Aleg să fiu liberă cu o capriciosa.
Băi, cam frige.
Aşa e la început, tot timpul frige.
Nu, greşit. La sfârşit frige.
Eram la trecere şi am văzut un ponei traversând. Şi Căţelu’ mă întreabă: Băi, tu îl vezi?
Eh, fată, ce e aşa greu să faci must? Iei struguri, îi pui în blender…
Băi, dar acum cum a rămas cu respectiva?
I-am zis: “N-am timp” şi i-am închis. Acum stai o clipă, să mă prefac că-mi pare rău.
Eam deştept în liceu. Citeam Umberto Eco în clasa a XI – a.
Căţelul: şi eu eram deşteaptă!
Încearcă să ne exemplifici.
Şi de ce eşti trist când plouă? Ai moralul bacovian?
Ah, nu, îmi place de mor ploaia. Atât doar că nu-mi place să fiu în locul în care nu trebuie atunci când plouă, adică la serviciu.
Da, ce-i drept, pe ploaie e frumos să fii cu o fată şi să o pupi. Şi dacă mai e şi creaţă…
Mă duc să mă îmbăt.
Păi noi ne-am împrietenit atunci când am început să arătăm muie unui autobuz.
Mai bine le arătaţi curul.
Asta facem acum.
Fă ceva cu viaţa ta. Ia-ţi “Sclava Isaura” de pe net şi priveşte-l.
Băi, dar tu te iubeşti, nu glumă.
Căţelul: Chiar aşa este, chiar mă iubesc! Vreţi să vă arăt cum mă iubesc?
Această stare de mizerie mă ajută să înţeleg mai bine anumite lucruri, cum ar fi arahnofobia, pe Kafka, pe Burroughs şi alte chestii asemănătoare.
Dar nu ar fi mai bine să începi să mă înţelegi şi pe mine şi să faci curat?
În cea mai mare parte a timpului, lucrurile electrice funcţionează mult mai bine băgate în priză.
Tot ce este în cameră îţi aparţine, nu? Inclusiv perna.
Da, inclusiv perna.
Păi, şi eu sunt în cameră acum.
Nu, tu eşti o pernă care nu îmi aparţine.
Nu cred că aş putea să mă ocup vreodată de copii. E nevoie de prea multă răbdare.
Dar observ că ai putea să te ocupi de persoanele care se ocupă de copii.
Căţelul: ştii că ieri am fost să-mi iau un loz în plic, să-mi epuizez norocul!?
Iubi, tu ai careul mic?
I-am zis în recreaţie că o iubesc şi ea m-a făcut prost. Dar eu i-am zis că e proastă şi i-am mai zis că o să merg la ea acasă, o să fac dragoste cu ea, o să-i rup sutienul şi o să-i văd puţa.
Nu prea suport stereotipul ăsta cu blondele. Adică, de ce trebuie neapărat să fie o blondă? Bine, e ciudat să zic asta, pentru că ultima mea prietenă stabilă era o blondă, sau aproape blondă… Pardon, am vrut să zic relaţie stabilă, pentru că prietenele sunt oricum instabile.
Da, ştiu...sună cam ciudat, nu? Tu mă inviţi la trândăveală şi la vin, şi eu zic...hm, nu...mai bine stau acasă, că trebuie să mă gândesc la structură, ritm, compoziţie, conflict.
Ciudat? Ah nu...de-a dreptul absurd!
Pentru că el, Căţelul, are un ciclu ciudat: dulce-sărat, dulce-sărat, dulce-sărat şi nu se mai opreşte…
Adică să stăm în pat şi să mâncăm eugenii şi să vorbim, după care iar să ne acuzăm că iar am stat la discuţii inutile?
Nu nu, eugeniile sunt accesoriu energizant în acest context.
O să am conştiinţa încărcată. Nu cred c-am vorbit atâta în viaţa mea cu cineva despre asta.
Cred că tocmai ai intrat în istorie.
Cu ce viteză ar trebui să te deplasezi spre vest astfel încât să nu te ajungă apusul soarelui înainte de a ajunge în acelaşi loc din care ai plecat? Mă mulţumesc şi cu formula de calcul.
Îmi vine ceva cu viteza luminii in cap. Sau măcar cu viteza mişcării de rotaţie a pământului.
Eu nu ştiu. Dar aş propune formula: lungimea paralelei pe care te deplasezi împărţit la 24. În cazul ecuatorului 40.000 împărţit la 24. Adică 1670 km la oră.
Un fleac pentru tine, fiu al munţilor. Acum pe droguri.
Aparatul tău nu poate surprinde perfecţiunea mea. (Căţelul)
Cum sunt băieţii în ziua de azi?
Epic, frate!
Eu sunt aşa obosită. Şi nu mai am cu ce să mă şterg la fund.
Asta e cam nasol…
Da…tre’ să ies sa iau hârtie…aia efectivă s-a terminat şi nici măcar o carte de-a lui Patapievici n-am.
Vezi poate găseşti ceva de Liiceanu…
Mi-e somn. Stai cu părinţii, nu-i aşa?
Nu ştiu ce naiba mi se întâmplă că de la un timp îmi imaginez mereu cum ar fi să îţi tai limba cu un cuţit...aşa...longitudinal…
Glumeşti.
Nu. Chiar nu.
Atunci, avem o problemă. Adică…ce ţi-a făcut limba de vrei să-i faci asta? Sau…ce nu ţi-a făcut?
Ah Ştefan, eşti atât de bun la fracţii!
Ea: Lasă tu, că fac odată…şi-ţi aduc la gemuţ acolo la tine.
El: Ai fi într-un mare fel dacă ai face asta.
Ea: Pentru că stai la ce etaj?
El: Doar la doi.
Ea: Şi eu tot la fel. Sunt învăţată.
El: Să arunci cu colţunasi la etajul doi?
Ea: (Râsete)Va fi o premieră. Cred că şi pentru tine la fel.
El: Mdeah...până acum, celelalte fete nu se mai străduiau să arunce cu ei de jos...sunau la interfon...
Ăia de la Botoşani cică-s într-un mare…
Vrei să zici în rahat?
Nu, nu! Urât cuvânt!
Adică vrei să zici în căcat?
Ba deloc, ăsta e un alt cuvânt care nu îmi place deloc. Îl evit cât pot de mult.
Bine, bine…dar de înjurat tot trebuie să înjuri, nu?
Măi măi…ai văzut-o pe vânzătoare, mie mi-a zis “Ce vrei mă?” şi ţie ţi-a zis “Cu ce vă pot servi domnule?” Ce naiba i-ai făcut?
Nimic!
Da’ ştii ceva? Dacă eram la plajă, la nudişti, îţi zic sigur că îmi zicea mie “domnule” şi ţie “măh”.
Şi ia zi drăguţo, ce părere ai avea dacă am comunica cuantic?
El este Costel.
I like his pants. Only...the pants. Like...not the things behind them. Only the pants.
Nici nu ştii ce e dincolo.
Well, nu cred c-aş vrea să ştiu ce e în spatele oricărui tip cu pantaloni faini.
Am moştenit dentiţia mamei mele, care era foarte slabă, încă de când eram mică. Adică eram foarte foarte mică şi problemele mele erau foarte foarte mari, înţelegi?
Săgeţile de pe tavanul din Control! Oceanic, frate…
Your finger. Is disturbing me.
Well…that wasn’t the plan…
Vrei să te ajut cu amandina? Nu cred că aş putea să te las la greu.
Da, ai fi drăguţ dacă ai putea face asta.
Închipuie-ţi cum ar suna: Băiatul care te-a ajutat. După amandină.
A., aici de faţă, gândeşte pozitiv.
Şi asta pentru că îmi plac numai numerele întregi.
Nu mai găseşti sârmă în ţara asta…
Am observat că am fluturi la mine în cameră.
Fluturi?!
Da, da, fluturi, din ăia mici. Se plimbă de colo colo.
Hmm…ciudat. Dar de unde…fluturi?!
Poate din cauza naturii mele vegetale.
Simt că mi se deschid porii dragostei pe melodia asta.
Nu mă mai duc la X. Mă duc la Y, acolo lângă tine. O să fim aproape.
Nu ai idee cum a sunat asta. Scoasă din context, mi-ar putea sfărâma inima. Mă duc la altul, dar sunt aproape de tine.
There’s a difference between Abramburici and Ambramburel.
Hai în regatul meu, unde este nou şi fantastic în fiecare zi.
Ai cam pus burtă pe tine.
Cam da! Mă gândesc că vine vara şi poate ar trebui să mai dau jos din ea. Nu merge în Mamaia să ai aşa burtă. E nasol.
Nu? Păi atunci schimbă plaja.
Dacă-l găseşti în metrou şi te uiţi aşa oleacă la el, nu ai zice că face fişe de lectură.
Adică doar antropoloagele române se epilează?
Da, sunt singurele mai înapoiate.
Adevărul e că dacă vrei să ajungi prieten cu ea, trebuie să o laşi să-ţi instaleze Windows-ul măcar o dată…
Ai o duritate organică în tine!
Băi, deci ea a fost dintotdeauna o tipă răsfăţată, cu mulţi bani şi care se crede-n “Sex and the city”. Băiatul ideal trebuie să aibă ultimul răcnet de Audi, să fie arătos, să aibă bani să-i cumpere ei tot ce vrea ea, să să înţeleagă bine cu prietenele ei, să o ducă-n Bamboo şi Bellagio, să aibă şi o cultură pe măsură să poată discuta cu ea de toate, evident să fie bun la pat…adică să fie Dumnezeu, în mama ei de treabă!
Ce eşti tu? Nu înţeleg ce cauţi aici! Eşti…eşti un nimic prost conturat!
Ce frumos.
Si intrezaresc pe alocuri si inspiratii de sambata ;)... ba chiar in unele ma si regasesc... cuantic :)
Da :)
Şi rămân. Şi mă cam rătăcesc în compoziţie, mă strânge noaptea şi iar mă enervez, dau din picior… mă decid sa uit paşii. Parcă aş fi trândăvit la numai o cană de vin...
Dar Miriam, acelea nu sunt inspiraţii, sunt chiar adevărate vorbe de duh, cu pretenţii axiomatice.
Hmm…îţi recomand mai multă trândăveală atunci. Şi un vin mai sec. :)
Trebuie să mă fac creaţă. Natural am doar mintea creaţă. :)
Tu Gia, fă-te creaţă, că restul vine de la sine. :)
Nu cred ca si pe blogul tau regasesc aceeasi obsesie pentru crete! Si concluzionez ca o fata creata e un fel de Dumnezeu al fetelor!
Hai măi, că mai vorbirăm despre asta! Au ele un ceva al lor, pe care nu îl pot localiza.
Eniuei, stick to the ponytail :)
imi cer scz ca scriu aici insa in alta parte nu am gasit(nu tin deci sa fie postat comment-ul)
am citit comment-ul dumneavostra la un interviu acrodat de domnul Vlad Muresan( http://constiinte.ro/sapa-cartita-batrana-interviu-cu-vlad-muresan ) urat din partea dumneavostra sa numiti un om de o asemenea valoare cinic..folositi cuvinte a caror inteles nu il intelegeti ori nu intelegeti gravitatea faptei comise...am vazut in acel comment aroganta si o falsa superioritate,am vazut ad hominem -uri ieftine care nu avea nici o baza solida...multa ura nefondata....de cei ca Vlad Muresan are nevoie Romania...mi se pare urat din partea dumneavostra si ar fi frumos sa va schimbati pozititia , cei ca dumneavostra ii duc in eroare pe tineri ...domnul Vlad Muresan este o vlaoare..Sa incercam sa nu o ignoram,caci eu cred ca este vitala societatii in care traim......nu o luati ca pe un atac la persoana,este doar o parere personala...
Mi-e teamă că sunteţi captivul unei regretabile confuzii. Nu îmi aduc aminte să fi scris nimic incriminator la adresa d-lui Mureşan, iar dacă dumneavoastră aţi identificat ceva care poate fi catalogat astfel, vă rog să-mi spuneţi. Sau să recitiţi cu atenţie comentariul meu.
Am ramas totusi cu o intrebare : Oare Umberto Eco te citea ?
Nu cred, înspre nefericirea dânsului :)