Îmi doresc cu ardoare să schimb rolul: din prizonier, să devin călău al timpului şi al spaţiului. Să nu-mi mai fie plecările dubioase, neonorante. Să mă pot aşterne între nişte limite. Sunt sictirit de dispensabilitate, dar parcă nici legara de glie nu mă atrage. Pironit în narcotic, într-un sevraj halucinant, într-un carusel cu suişuri şi coborâşuri atât de abrupte, prin vâlcele de verdeaţă, prin inutile, nenecesare ezitări, evitări. Vreau o fereastră de sfârşit de vară, o stucatură prin care să contemplez absenţele, omisiunea de cursă lungă şi dulcile desuetudini. Sau o gambă iţită întâmplător din cadrul ferestrei, căutând o răcoare, o adiere care să alunge toropeala unui somn abia isprăvit. Atâtea stupide aşteptări, nevolnice şi dureroase închipuiri, scenarii cenuşii despre neputinţele privitului în urmă. Cu fiecare dată, îţi scrâşneşti din dinţi şi amâni introspecţia pentru data viitoare. Introspecţia sau delirul bahic, evadarea în narcotice temporare. Secvenţe repetitive care mă macină necontenit, care mă anulează şi mă ţintuiesc în agonii fizice. Necesară îmi apare lupta zilnică cu acest demon.

Read More 3 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat

3 Opinii

1. Miriam Cihodariu on 2 February 2010 at 17:07

   Buna!
   
   Multumesc pentru raspuns. Iti inteleg optiunea (si am si anticipat-o, dupa cum ai vazut).
   
   Ne auzim :)
   Miriam.

    
2. ashesandsnow on 19 February 2010 at 10:45

   mm..parcă văd fereastra, devii din ce în ce mai bun :)

    
3. Ştefan Muşat on 19 February 2010 at 19:59

   Câte-un pas mic, din când în când, către imaginea finală.:)