• Home
  • Posts RSS
  • Comments RSS
  • Aici mai scriu eu
Blue Orange Green Pink Purple
"Un freamăt firav, un murmur de fulg, abia iţit, abia ochi, din încremenita humă, zvâcnind. "
Dec 17

Baba

Această poveste este cu totul şi cu totul reală, adevărată, veridică, pe bune, fără caterincă proastă. Mi-a zis-o sor-mea, care o ştie de la naşi-su, care o ştie de la tac-su mare, care obişnuia cu popa şpriţuri.
Că cică popa ăsta era coţcar, că nu avea reticenţă la pahar. Şi în satul de-l păstorea el cu sârg, se afla o babă care le cam trăgea la aghioase, de cursă lungă, nu prostii. Noah, şi cum se plimba ea, doamna, abţiguită-n amiaza mare-n drum, da’ de ce să nu treacă şi pe la sfântul locaş, că cine ştie ce mai pică de la Ăl de sus. De-o cinzeacă, de-o una alta. Şi se introduce baba în faţa altarului, se prosternează şi de unde nu începe să boscorodească pe cele sfinte. Şi popa nostru, potlogar şi zbanghiu, ce să facă? Pac în spatele altarului să tragă cu urechea la bolboroseala împleticită a babii. Lipeşte dânsu’ urechea fix atunci când cotoroanţa sugera Divinităţii, printre bineţuri, sănătate şi cele obişnuite, să mai lase şi de-un păhărel, un ceva pentru suflet. Trimisul lui D-zeu, în spir(i)tul legii, lipindu-şi gura de altar, şopteşte pe dată:
- Da’ mai bea şi nişte apă.
La care baba, fără nici o ezitare, o plesneşte:
- Tu să taci, că eşti mic. Ştie mă-ta ce să-mi dea.

După mintea mea, baba a căpătat acces instant printre norişori.

Read More 0 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat edit post
Dec 07

Despre demenţa producătorilor de vodcă (IX)

Aye, ne apropiem de final. Dar e bine, material avem. Cum ziceam...


Oriunde ai ţine-o, respectul meu este constant la fel! Supreme respect for Miru, yeah!
Pun pariu că îţi doreşti să ţi se spună şi ţie asta: oriunde ai ţine-o, respectul meu pentru tine e acelaşi.

Nu contează numele maimuţei.

Cică sunt unii în Cluj care nu au auzit de Darth Vader – asta până la TIFF.

Plus că dacă tu eşti pisică, ar fi aiurea ca eu să fiu altceva.
Regnul animal e... vast.
Văd asta zilnic pe stradă.

Aş vrea să comunic cuantic cu viitoarea mea soacră.

Scuză-mă, dar trebuie să-mi închid pantalonii.
Nici o problemă, mai bine să te ştiu cu ei închişi decât deschişi.

Acum toată biserica mâinile la urechi şi număraţi!

Ştefane, nu vrei nişte confetti?
Nu, mulţumesc, am o natură depresivă.

Fantastic, iar l-a stins Fane.

Măi C., dar mulţi prieteni buni ai tu, aşa…
Am, numai din ăştia am!
Eu sunt de părere că la câţi cunoşti, ai putea începe o mică insurecţie.
Dacă ar fi fost 1000 de japonezi, poate da, dar aşa…

Ştefan, cumva mi-ai ridicat fermoarul?!

Ce bine sună, un el şi o ea, contrabas şi voce. Nu-ţi poţi dori mai mult.
Ba da. "Un pat, întuneric şi tu."

La Montparnasse e un fel de club exclusivist.
Da, al morţilor care au făcut ceva cu viaţa lor.

Dacă îţi aduci aminte, aceea blondă.
C. dragă, dacă îţi aduci aminte, suntem nişte...mici golani cu femeile. Aşa că "acea blondă" nu-mi spune mare lucru.

Ai ratat 3 cadre şi un Pulitzer. Mişcă-te mai repede Fane.

Păi ce e ciau ciau?
Un fel de miau miau mai actualizat.

Cu maximă mirare, aproape disperare: Cum fratele meu să nu ai foiţe?!

Dar şi eu sunt un soi de neînţeleasă, dar nu scriu nici poezii, nici fragmente numite literare, nici măcar nu ma interesează. În ce categorie intru? Într-una tristă, huh?
Dezinterez activ.

Lucrarea “Rărit fructe” a fost pontată.

Cu cât gaura e mai mică şi mai bine şlefuită, cu atât minunile sunt mai clare şi mai frumoase.
Citind invers, propoziţia este la fel de valabilă, dacă stai să te gândeşti bine.

De 1 mai ce faci?
În lumea reală sau virtuală?
Aş vrea pe bune.
Mi-am propus să nu-mi propun nimic.
Nu îţi stă în fire să nu-mi propui nimic. Şi nici nu-mi doresc.

Mă duc să mă evalueze un hr de la price water coopers p... mea. Cum e?
Râd în birou ca bou’.
Mi-am luat tricoul cu heidi, pantalonii în carouri şi teneşii roşii. E ok?
Nu uita ochelarii de suare şi zâmbetul "Te fac io pe tine, boule."

Imediat ne conectăm la eveniment şi acolo în spate, da?!

Tu ce faci - pe tine ce te va face fericit 2 zile minim?
Linişte, o pereche de ochi albaştri şi ceva subcarpatic.
Îţi pot recomanda dopuri de urechi, o pereche de lentile şi o casă la Văleni. Nu există nimic ce banii nu pot cumpăra.

Psihologule care eşti.
Şi tu oi fi o nevinovată.

Nu rânji la zgură.

Amândouă suntem cu morcovu’ în fund, da’ eu, spre deosebire de tine, ştiu când să fiu amabilă.

Păi cum vrei tu să faci revoluţie dacă nu înveţi de la puştoaice de 17 ani?

Dar suntem ca atomii în vid, dacă îi scoţi din starea aia de graţie, se preumblă fără rost.
Şi comparaţia asta cu atomii e ceea ce tu numeşti poezia dintre noi doi, sau cum?

Compliment, ea către el: “Eş contragreutatea perfectă pentru mine.”

Dacă e ceva ce nu pot înţelege şi tolera, atunci ar fi marketingul şi dezvoltarea personală.
N-am stat prea mult să mă gândesc la asta.. ştiu doar că nu m-aş pricepe. Mai degrabă la demolarea personală.

Curul hipopotamului roz este într-o perpetuă dezvoltare personală!

Păi şi unde găseşti tu dansatoare de cabaret?
Nu, nu cred că m-ai întrebat asta.

E monogam în serie, ca Voiculescu.

Soro, eşti cam pe o dungă. Dacă ai uitat.
Da. Admit. Sunt sub influenţă. Aia e.
Bagă şi tu un Massive Attack.
Mamăăă! Păi mă duc cu totu’. Eu încerc să mă ţin sub control. Dacă bag Massive mă sparg de tot şi peste 2 ore tre’ să mă văd cu soacra. Cum să mă văd io cu soacra cu ochii injectaţi şi roşii?
Nu ai de ce să o faci pe sparta cu soacra. Că te sparge ea după.
Păi aia zic. Deşi soacra mea mă iubeşte.
Ar fi şi culmea să fie altfel.
Dar totuşi nu cred că ar aprecia că mă duc la ea acasă fumată. Să mă apuc să îi sparg bibelourile pe acolo. Să mă piş în vaza Ming!
Dar nici nu ţi-am zis de fumat…
Ahahahahahahahaha!

Aloeu Doamne, dar dacă în seara asta se aliniază planetele în mod muist?

Băgăm şi un Sanitarium, aşa de dimi.
Mamă ce băgăm, unde băgăm?
Bag io la mine aici! Vorbeam la plural, că sunt os de domnitor, tuto!!!

Ori dormi cu Eminescu sub pernă ori eşti bătut în cap.

Că mi-am adus aminte, io am la tine o carte.
Da mă Ştefane, şi io am la tine nişte amintiri frumoase, da' nu fac scandal.

Constanţa nu e L.A.

Oricum, sunt destul de intolerant faţă de unele lipsuri. În primul rând cu ale mele.
Mai pierdut la faza asta.
Se întâmplă...

Orice iureş de lângă tine sunt eu.

Să privim tavanul.
Dar pe rând!

Ce mi-e F5, ce mi-e o moliftă.

Ah Ştefan, chiar ai devenit sincer. Bravo!
Eram şi înainte, dar nu vedeam rostul de face o ocupaţie din asta.
Păi nu e ocupaţie. E o scutire.

Roz, da’ multe.

Da…te pricepi la poze. S-a votat.
Măcar atâta...
Păi dă-mi răgaz , să-ţi spun că te pricepi şi la altceva.

Rock-ul s-a inventat pentru maghiară şi invers.

C. are o punguţă specială, în care pune toate biluţele pe care le recuperează din sticlele de whisky şi vodcă. Ori de câte ori mai extrage una, îl ameninţă pe grăsuţ că penetrarea va fi un pic dureroasă la început, dar neînchipuit de plăcută după.
Doamne! Şi primeşte vreun răspuns din partea grăsuţului???
“Tu nu mă iubeşti, vrei doar să mă fuţi."

Zise nea Gică: “Vreau o ciorbă, dă-o dracu’ de ‘izdă.”

Ia zi naşule, da’ ton nu vrei să mânci?
Nu, că ăla nu face nimic toată viaţa lui.

Fără Iisus nimic nu poţi!



Read More 0 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat edit post
Nov 10

Adio suliman, bun-venit femeie

“…pe asta i se căşunase lui, şi nu de ieri de azi, ci de multă vreme: pe toate pretenţioasele de birou, sclifositele de corporaţie, mofturoasele, capricioasele, năzuroasele, neieşitele din casă, simandicoasele fără temei, alintatele fără noimă, închipuitele, preţioasele şi pisicoasele care îşi imaginau că a fi femeie înseamnă să te anunţi cu langoare, să cerşeşti atenţie, protecţie şi îndeplinirea cât mai multor neînchipuite ifose, să te miorlăi, umblând cu jecmăneala sentimentală, să te alinţi neîncetat, greţos, să faci fasoane pentru orice flecuşteţ şi să trânteşti, în cel mai nepotrivit moment, cea mai absurdă scuză. Tocmai de aceea îşi construise cu atenţie şi răbdare un tratament de ironie usturătoare – şi nu numai – pentru astfel de individe, aparent eterice, a căror ipocrizie şi tonuri de moment le taxa fără menajamente. Şi, pe cât putea, pe cum reuşea, mai mult sau mai puţin voit, să prindă vreuna la înghesuială, o domina în toate privinţele, fără nici un fel de remuşcare şi fără nici un fel de scăpare din partea ei. Găsea insuportabil faptul că aceste făpturi îşi masacrează blândeţea feminitatea şi firescul, trădându-le pentru suliman şi surogat, pentru maimuţăreală şi smiorcăială enervantă. Toate acestea derivau din părerea foarte bună pe care o deţineau despre ele însele, deşi, în realitate, nu erau decât nişte actriţe disfuncţionale, iar chestia asta îl înverşuna şi mai tare. Nu într-atât încât să le vâneze. Timpul e prea preţios pentru a fi irosit pe măsuri punitive. “Profilactic” era doar sorocul uneia sau alteia, care pica la zar. Şi fiindcă era bine văzut, şi primit, prin multe cercuri – a căror companie nu o evita – ocaziile se iveau adesea. Corecţia se aplica instant, fără drept de apel, cu maximă eficienţă. Mecanismul coercitiv se declanşa automat. Inţial sarcastic, dar binevoitor, se insinua treptat în zona ei personală, mulţumită carismei şi capacităţii de intruziune, ca un văl, ca o pânză de păianjen, ca o stare neclară de plăcere, căreia nu i te poţi împotrivi. Se afişa natural, empatic, ajungând imediat confident şi posibil amant trecător. Şi, nu de puţin ori, surghiunul se isprăvea a doua zi, când părăsea pe nesimţite cearşafurile “nefericitei” cu un zâmbet amar pe buze. Încă păstra o urmă de speranţă, totuşi: poate, cumva, vreuna din ele se va trezi, va plânge, se va spăla pe faţă şi îşi va (re)veni în fire. La proprie şi senină feminitate. Adio suliman, bun venit…femeie.”
Read More 0 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat edit post
Nov 02

Centimetrul

Să tot fi fost o seară plăcută de vară şi pe una din străduţele orăşelului, de’alde Sişu şi Văru’de Aur se împăcară după obişnuita ceartă zilnică. Motivul fusese unul important: Văru’ nu făcuse altceva decât să-i picure lu’ Sişu nişte firicele de scuipat pe îngheţata abia cumpărată în timp ce îi atrăgea atenţia asupra unui cotoi imaginar care, chipurile, păşea de-a valma peste ţigla casei. Asta după ce în înainte îl mânjise la bot pe acelaşi nefericit cu deştu’ îmbibat în zeama ciuştii. Sişu se mânie rău şi, căpcăun fiind, zvârli cu îngheţata după Văru’ care abia apucă să se ferească din calea cornetului blagoslovit cu salivă. Păcat că cearşaful pus la uscat nu putu să evite furia păţitului şi nu mai merită să amintesc mutra tuşei Tanţa când, intrând pe poartă, văzu primele tentative de artă modernă la dânsa-n curte. Scatoalcele de rigoare, aplicate celor doi gorobeţi degrabă prinşi, provocară icnete şi prelungi văleleuri, la serioasă concurenţă cu guiţatul porcilor însetaţi de arşiţa zilei, lăsaţi de izbelişte, îndeobşte pentru alte activităţi mai palpitatnte: cine stă mai mult cu capul în butoi, prinsa pe casă, somata cu bidoanele cu apă, goană prin cimitir… Şi abia mă alăturai de cu seară celor doi inculpaţi care se hotărâră să celebreze eliberarea de sub tortura reteveiului cu ajutorul unor pietre şi acoperişu’ lu’ Nea Gicuţă Porcu’. Şi parcă îi văd şi acuma pe de’alde Peru’ şi Vivi Cauboiu’, pe Basu’ şi Căluţu’ apărând de neunde, făcând cârdăşie la scrânteala noastră şi orbecăind după pietricele în lumina proastă a stâlpului. Tabla casei suportă ceva vreme mitraliatul strident. Însă liniştea dinlăuntrul ne agita şi mai tare. Şi cum zarva se înteţea în lăţimea drumului de pavele, de unde nu se deschide poarta şi becu’ motoretei ruseşti ne luă la ţintă. Nea Gicuţă Porcu’ se mâniase rău tare şi se hotărî să ne gonească cu motoreta! Atât apucai să aud: „Cefaaaaaaaaaaaan! Fugi, băăăăăăă!“ La mai puţin de o secundă văzui tălpile Vărului de Aur plesnind sec pavelele, din ce în ce mai repede, luminate de netrebnicul bec. Ceilalţi, mulţmită unor apucături îndelung repetate (alte păruieli cu acoperişurile) se răspândiră automat în direcţii opuse, plescăind şi ei pavelele tocite. Văzui pe Căluţu’ lungindu-şi picioarele şi întrecându-mă într-o clipită, pe malacul de Sişu buşind pavelele sub el, duduind ca TGV-ul pe lângă noi şi lăsând chiar şi pe Văru’ în urmă. Pârâitul demonic prindea viaţă şi căuta victime. În goneta noastră subită se ivi salvatorul colţ. Căluţu’ o tăie derutant la stânga, Sişu viră la dreapta, iar io abia auzii: „În iarbă, trânteşte-te!“ Pe atunci, furia modernizării nu înlăturase iarba din peisaj care creştea în voie pe lângă gardul cimitirului. Mă aruncai la întâmplare cu burta înainte, în bezna veghetală, fără nici un fel de precauţie, turmentat de frică. Abia văzui prin întuneric deştu’ Vărului care îmi ordona să tac. Ne afundarăm în iarbă, răsuflând pripit, aşteptând să ne depăşească hodorogitul balaur. Şi abia când când fasciculul de lumină trecu pe deasupra capetelor noastre, observai un fir ruginit de sârmă ghimpată la mai puţin de un centimetru de ochiul drept ieşind din hăţişul înverzit. Transpirai tot într-o secundă. Sărirăm în curtea cimitirului tocmai când auzirăm uruitul infernal îndepărtându-se. Întunericul acestuia ne ocroti preţ de câteva trageri de suflet. Iată cum afurisenia de îngheţată era să mă păgubească de scumpul dar al privirii! Scuipai în sân. Tiptil, abia şuşotind, ne furişarăm prin alte cotloane doar de noi ştiute, afară din cimitir, pe pavelele reci, ocolind prin curtea lu’ Sişu drumul înapoi spre casă. Defunctul cearşaf atârna peste sârmă, vălurind în neclintirea serii. Şi îmbiaţi de aburinda budincă, reluarăm, cu lux de amănunte, cocoţaţi în cireş, neînchipuita zi…
Read More 0 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat edit post
Mar 01

Despre demenţa producătorilor de vodcă (VIII)

Toată treaba e din ţelină.

Am reuşit să iau 10. S-a închinat proful când a văzut lucrarea. Adevărul e că am făcut o problemă care nu a făcut-o nimeni. (?!)

Mă simt ca o turistă.
Mişto aşa, să te simţi turistă în propriul oraş. Dar cum ar fi să fii turist în viaţa ta?
Ah, tare replica asta! Se vede că ai citit.

Aleg să fiu liberă cu o capriciosa.

Băi, cam frige.
Aşa e la început, tot timpul frige.
Nu, greşit. La sfârşit frige.

Eram la trecere şi am văzut un ponei traversând. Şi Căţelu’ mă întreabă: Băi, tu îl vezi?

Eh, fată, ce e aşa greu să faci must? Iei struguri, îi pui în blender…

Băi, dar acum cum a rămas cu respectiva?
I-am zis: “N-am timp” şi i-am închis. Acum stai o clipă, să mă prefac că-mi pare rău.

Eam deştept în liceu. Citeam Umberto Eco în clasa a XI – a.
Căţelul: şi eu eram deşteaptă!
Încearcă să ne exemplifici.

Şi de ce eşti trist când plouă? Ai moralul bacovian?
Ah, nu, îmi place de mor ploaia. Atât doar că nu-mi place să fiu în locul în care nu trebuie atunci când plouă, adică la serviciu.
Da, ce-i drept, pe ploaie e frumos să fii cu o fată şi să o pupi. Şi dacă mai e şi creaţă…
Mă duc să mă îmbăt.

Păi noi ne-am împrietenit atunci când am început să arătăm muie unui autobuz.
Mai bine le arătaţi curul.
Asta facem acum.

Fă ceva cu viaţa ta. Ia-ţi “Sclava Isaura” de pe net şi priveşte-l.

Băi, dar tu te iubeşti, nu glumă.
Căţelul: Chiar aşa este, chiar mă iubesc! Vreţi să vă arăt cum mă iubesc?

Această stare de mizerie mă ajută să înţeleg mai bine anumite lucruri, cum ar fi arahnofobia, pe Kafka, pe Burroughs şi alte chestii asemănătoare.
Dar nu ar fi mai bine să începi să mă înţelegi şi pe mine şi să faci curat?

În cea mai mare parte a timpului, lucrurile electrice funcţionează mult mai bine băgate în priză.

Tot ce este în cameră îţi aparţine, nu? Inclusiv perna.
Da, inclusiv perna.
Păi, şi eu sunt în cameră acum.
Nu, tu eşti o pernă care nu îmi aparţine.

Nu cred că aş putea să mă ocup vreodată de copii. E nevoie de prea multă răbdare.
Dar observ că ai putea să te ocupi de persoanele care se ocupă de copii.

Căţelul: ştii că ieri am fost să-mi iau un loz în plic, să-mi epuizez norocul!?

Iubi, tu ai careul mic?

I-am zis în recreaţie că o iubesc şi ea m-a făcut prost. Dar eu i-am zis că e proastă şi i-am mai zis că o să merg la ea acasă, o să fac dragoste cu ea, o să-i rup sutienul şi o să-i văd puţa.

Nu prea suport stereotipul ăsta cu blondele. Adică, de ce trebuie neapărat să fie o blondă? Bine, e ciudat să zic asta, pentru că ultima mea prietenă stabilă era o blondă, sau aproape blondă… Pardon, am vrut să zic relaţie stabilă, pentru că prietenele sunt oricum instabile.

Da, ştiu...sună cam ciudat, nu? Tu mă inviţi la trândăveală şi la vin, şi eu zic...hm, nu...mai bine stau acasă, că trebuie să mă gândesc la structură, ritm, compoziţie, conflict.
Ciudat? Ah nu...de-a dreptul absurd!

Pentru că el, Căţelul, are un ciclu ciudat: dulce-sărat, dulce-sărat, dulce-sărat şi nu se mai opreşte…

Adică să stăm în pat şi să mâncăm eugenii şi să vorbim, după care iar să ne acuzăm că iar am stat la discuţii inutile?
Nu nu, eugeniile sunt accesoriu energizant în acest context.
O să am conştiinţa încărcată. Nu cred c-am vorbit atâta în viaţa mea cu cineva despre asta.
Cred că tocmai ai intrat în istorie.

Cu ce viteză ar trebui să te deplasezi spre vest astfel încât să nu te ajungă apusul soarelui înainte de a ajunge în acelaşi loc din care ai plecat? Mă mulţumesc şi cu formula de calcul.
Îmi vine ceva cu viteza luminii in cap. Sau măcar cu viteza mişcării de rotaţie a pământului.
Eu nu ştiu. Dar aş propune formula: lungimea paralelei pe care te deplasezi împărţit la 24. În cazul ecuatorului 40.000 împărţit la 24. Adică 1670 km la oră.
Un fleac pentru tine, fiu al munţilor. Acum pe droguri.

Aparatul tău nu poate surprinde perfecţiunea mea. (Căţelul)

Cum sunt băieţii în ziua de azi?
Epic, frate!

Eu sunt aşa obosită. Şi nu mai am cu ce să mă şterg la fund.
Asta e cam nasol…
Da…tre’ să ies sa iau hârtie…aia efectivă s-a terminat şi nici măcar o carte de-a lui Patapievici n-am.
Vezi poate găseşti ceva de Liiceanu…

Mi-e somn. Stai cu părinţii, nu-i aşa?

Nu ştiu ce naiba mi se întâmplă că de la un timp îmi imaginez mereu cum ar fi să îţi tai limba cu un cuţit...aşa...longitudinal…
Glumeşti.
Nu. Chiar nu.
Atunci, avem o problemă. Adică…ce ţi-a făcut limba de vrei să-i faci asta? Sau…ce nu ţi-a făcut?

Ah Ştefan, eşti atât de bun la fracţii!

Ea: Lasă tu, că fac odată…şi-ţi aduc la gemuţ acolo la tine.
El: Ai fi într-un mare fel dacă ai face asta.
Ea: Pentru că stai la ce etaj?
El: Doar la doi.
Ea: Şi eu tot la fel. Sunt învăţată.
El: Să arunci cu colţunasi la etajul doi?
Ea: (Râsete)Va fi o premieră. Cred că şi pentru tine la fel.
El: Mdeah...până acum, celelalte fete nu se mai străduiau să arunce cu ei de jos...sunau la interfon...

Ăia de la Botoşani cică-s într-un mare…
Vrei să zici în rahat?
Nu, nu! Urât cuvânt!
Adică vrei să zici în căcat?
Ba deloc, ăsta e un alt cuvânt care nu îmi place deloc. Îl evit cât pot de mult.
Bine, bine…dar de înjurat tot trebuie să înjuri, nu?

Măi măi…ai văzut-o pe vânzătoare, mie mi-a zis “Ce vrei mă?” şi ţie ţi-a zis “Cu ce vă pot servi domnule?” Ce naiba i-ai făcut?
Nimic!
Da’ ştii ceva? Dacă eram la plajă, la nudişti, îţi zic sigur că îmi zicea mie “domnule” şi ţie “măh”.

Şi ia zi drăguţo, ce părere ai avea dacă am comunica cuantic?

El este Costel.
I like his pants. Only...the pants. Like...not the things behind them. Only the pants.
Nici nu ştii ce e dincolo.
Well, nu cred c-aş vrea să ştiu ce e în spatele oricărui tip cu pantaloni faini.

Am moştenit dentiţia mamei mele, care era foarte slabă, încă de când eram mică. Adică eram foarte foarte mică şi problemele mele erau foarte foarte mari, înţelegi?

Săgeţile de pe tavanul din Control! Oceanic, frate…

Your finger. Is disturbing me.
Well…that wasn’t the plan…

Vrei să te ajut cu amandina? Nu cred că aş putea să te las la greu.
Da, ai fi drăguţ dacă ai putea face asta.
Închipuie-ţi cum ar suna: Băiatul care te-a ajutat. După amandină.

A., aici de faţă, gândeşte pozitiv.
Şi asta pentru că îmi plac numai numerele întregi.

Nu mai găseşti sârmă în ţara asta…

Am observat că am fluturi la mine în cameră.
Fluturi?!
Da, da, fluturi, din ăia mici. Se plimbă de colo colo.
Hmm…ciudat. Dar de unde…fluturi?!
Poate din cauza naturii mele vegetale.

Simt că mi se deschid porii dragostei pe melodia asta.

Nu mă mai duc la X. Mă duc la Y, acolo lângă tine. O să fim aproape.
Nu ai idee cum a sunat asta. Scoasă din context, mi-ar putea sfărâma inima. Mă duc la altul, dar sunt aproape de tine.

There’s a difference between Abramburici and Ambramburel.

Hai în regatul meu, unde este nou şi fantastic în fiecare zi.

Ai cam pus burtă pe tine.
Cam da! Mă gândesc că vine vara şi poate ar trebui să mai dau jos din ea. Nu merge în Mamaia să ai aşa burtă. E nasol.
Nu? Păi atunci schimbă plaja.

Dacă-l găseşti în metrou şi te uiţi aşa oleacă la el, nu ai zice că face fişe de lectură.

Adică doar antropoloagele române se epilează?
Da, sunt singurele mai înapoiate.

Adevărul e că dacă vrei să ajungi prieten cu ea, trebuie să o laşi să-ţi instaleze Windows-ul măcar o dată…

Ai o duritate organică în tine!

Băi, deci ea a fost dintotdeauna o tipă răsfăţată, cu mulţi bani şi care se crede-n “Sex and the city”. Băiatul ideal trebuie să aibă ultimul răcnet de Audi, să fie arătos, să aibă bani să-i cumpere ei tot ce vrea ea, să să înţeleagă bine cu prietenele ei, să o ducă-n Bamboo şi Bellagio, să aibă şi o cultură pe măsură să poată discuta cu ea de toate, evident să fie bun la pat…adică să fie Dumnezeu, în mama ei de treabă!

Ce eşti tu? Nu înţeleg ce cauţi aici! Eşti…eşti un nimic prost conturat!
Read More 11 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat edit post
Jan 31

Lupta

Îmi doresc cu ardoare să schimb rolul: din prizonier, să devin călău al timpului şi al spaţiului. Să nu-mi mai fie plecările dubioase, neonorante. Să mă pot aşterne între nişte limite. Sunt sictirit de dispensabilitate, dar parcă nici legara de glie nu mă atrage. Pironit în narcotic, într-un sevraj halucinant, într-un carusel cu suişuri şi coborâşuri atât de abrupte, prin vâlcele de verdeaţă, prin inutile, nenecesare ezitări, evitări. Vreau o fereastră de sfârşit de vară, o stucatură prin care să contemplez absenţele, omisiunea de cursă lungă şi dulcile desuetudini. Sau o gambă iţită întâmplător din cadrul ferestrei, căutând o răcoare, o adiere care să alunge toropeala unui somn abia isprăvit. Atâtea stupide aşteptări, nevolnice şi dureroase închipuiri, scenarii cenuşii despre neputinţele privitului în urmă. Cu fiecare dată, îţi scrâşneşti din dinţi şi amâni introspecţia pentru data viitoare. Introspecţia sau delirul bahic, evadarea în narcotice temporare. Secvenţe repetitive care mă macină necontenit, care mă anulează şi mă ţintuiesc în agonii fizice. Necesară îmi apare lupta zilnică cu acest demon.

Read More 3 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat edit post
Jan 06

Despre demenţa producătorilor de vodcă (VII)

Îmi stăruia acum câteva luni în minte " My kingdom for a kiss on her shoulder" şi nu mai ştiam de unde ce şi cum. E versul perfect.

Aproape perfect. Asta pentru că o să inventez eu unul şi mai şi.

Eu, una, aştept cu nerăbdare.

Nu numai tu.


E greu să fii în viaţă, într-adevăr. E full time job.


Eu sunt ăla din spate, care nu se vede, nu dansează, nu se mişcă în front, stă retras, mai bea din vin, mai aruncă o vorba din când în când, dar cu privirea fixă undeva.

Mi-ai descris pe cineva acum. Ce interesant!

Închipuie-ţi că nici nu mi-am propus asta.

Nu măi, mă refeream la cineva pe care chiar am văzut acum două săptămâni într-un club.

Ah, adio inutila iluzie de a fi unic!


Mi-ar plăcea să fiu în “Before Sunrise” şi să pot îngrămădi o mie de lucruri în câteva ore.


Nu înţeleg de ce nu-mi merge Word-ul bine. Nu îmi deschide documentele decât a doua oară când dau click.

Este făcut de Microsoft. Fii mulţumită că ţi le mai deschide.


Oricare pisică merită întâlnită, deci te susţin în acest demers.

Atunci ce să mai zic de pisicuţe...


Ce faci, iubire?!

Mă pregătesc de atac.

Văd. Ai scos suliţele. Cine e ţinta?

Roma.

Ăsta e numele ei mic sau cum?


Nici eu nu pot, mă simt prea boşorog pentru astfel de manifestări.

Oof…

Dar pot fi zglobiu, chiar dacă nu dansez.

Adică poţi sări din loc in loc, fără să faci prea mult zgomot?

Fără nici o problemă. Chiar dacă nu sunt hoţ de safire sau James Bond.


Fănelu, eu cred că mă culc.

Şi eu cred la fel. Că tu o sa te culci.


Păcat că ai folosit atât de mult de fard.

De ce? Nu îţi place?

Ba da. Dar din cauza lui nu îmi pot da seama cât de mult te pot face să roşeşti fără să te ating.


Păi ce, eu sunt şeful, şi tu dacă eşti un rahat mic şi vrei să vii la mine să mi-o sugi, dar mie nu îmi place dantura ta, nu mi-o sugi.


Aici, în Constanţa, frivolul bate tot.


Am avut o realizare pe ziua de azi. Am urcat 14 etaje pe scări azi. Nu ştiu dacă mă mai ridic din pat mâine.

Vrei să vin să te ajut să te ridici din pat?

Vreau să mă ajuţi în sensul opus.


Trezitul de dimineaţă nu este pentru generaţia noastră.


Mă gândeam la ceva ce s-ar putea petrece doar între noi doi.

Eşti exclusivist.

Eu zic să nu uiţi asta.


Cu cât mai multă căldură, cu atât mai puţine haine.


Sunt sigur că până acum ai aflat că bărbaţii au obiceiul de a fi foarte idioţi atunci când te aştepţi cel mai puţin.

Şi uneori îţi confirmă şi aşteptările.

În privinţa asta chiar nu mai am nici o îndoială.


Costică ce mai face? El crede?

El e tare serios de acum: se spală mai des, se îmbracă numai elegant. E un fel de Nicu Cavernă local.

Ar vrea el, am avea droguri tot timpul dacă ar fi aşa.


Tu nu trebuie să te culci, cumva?

Mă trimiţi la culcare?

Nu te trimit, te chem.


Deci nu prea stai pe acasă şi laşi săraca lighioană să-şi facă de cap singură.

Eu cred ca nu are idei prea multe. Chiar daca are casa pe mână, nu ştie ce să facă cu ea. Se mulţumeşte cu statutul lui şi nu cârteşte.

Nu are idei prea multe şi un penaj atrăgător - la nivel micro cred că papagalul tău exprimă drama socială a lumii în care trăim.


Nu pot decât să te aprob, în timp ce mă încredinţez, încet-încet, patului.

Încredinţează-te fără jurăminte, am auzit că paturile sunt creaturi frivole şi infidele.


Nu îmi doresc neapărat să stau la hostel. Aş prefera un mediu restrâns.

Păi la hostel ne facem prieteni! Hai tu Fănelu’, nu fi antisocial.

Maria, dă-mi voie să-ţi explic. La hostel oricum o să ajungem, vrem, nu vrem. Dar adevărata prietenie în garsonieră se va consuma.

Fănelu’, ai planuri şi eu nu ştiu?

Tot timpul.


Băi, nu răspunde nimeni la Cernavodă, nici pe telefon, la fax.

Nasol. Verifică, în cazul ăsta, următoarea cursă de avion către Istanbul.


Şi ce mai faci tu?

Uite, ce să fac, ascult White Rabbit şi aş vrea să ies la o plimbare cu prietena mea, geanta.

Încă mai eşti cu geanta?


Smerenie de papagal – priceless.

Aia de căţel e şi mai tare.


Ce ai, de ce eşti roşie în zona asta?

Nu ştiu, poate să mă fi muşcat o gânganie.

Te asigur că nu eu am făcut asta.

Adică te consideri o gânganie?

Nu chiar, dar din floare-n floare tot îmi place să umblu.


Cu cât mai mult spaţiu pentru mine cu atât mai bine. Dar el are destul tact cât să plece cand am eu treaba. Şi apoi.. are nu ştiu câţi prieteni de văzut and so on…

Ăsta este mare lucru. Să aibă tact, adică. Hun, ăştia-s rari.

Hun, ştiu. Mă port frumos, jur.


Ce nasol, să te cheme Michael, să fii megastar şi să ajungi să joci barbut cu de-alde Nicu…

Păi şi ce, Nicuşor nu era un megastar?


Oare formele geometrice au timp?

Read More 2 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat edit post
Newer Posts Older Posts Home

Faneblog

  • Despre...
      Nimic.
  • Despre mine

    My photo
    Ştefan Muşat
    View my complete profile

    Arhiva încâlcelilor

    • ►  2013 (1)
      • ►  May (1)
    • ►  2011 (2)
      • ►  September (1)
      • ►  January (1)
    • ▼  2010 (7)
      • ▼  December (2)
        • Baba
        • Despre demenţa producătorilor de vodcă (IX)
      • ►  November (2)
        • Adio suliman, bun-venit femeie
        • Centimetrul
      • ►  March (1)
        • Despre demenţa producătorilor de vodcă (VIII)
      • ►  January (2)
        • Lupta
        • Despre demenţa producătorilor de vodcă (VII)
    • ►  2009 (14)
      • ►  December (1)
      • ►  August (1)
      • ►  July (2)
      • ►  June (1)
      • ►  May (2)
      • ►  April (3)
      • ►  March (2)
      • ►  January (2)
    • ►  2008 (53)
      • ►  December (3)
      • ►  November (4)
      • ►  October (4)
      • ►  September (4)
      • ►  August (5)
      • ►  July (1)
      • ►  June (3)
      • ►  May (2)
      • ►  April (3)
      • ►  March (5)
      • ►  February (8)
      • ►  January (11)
    • ►  2007 (52)
      • ►  December (20)
      • ►  November (21)
      • ►  October (11)

    Pretenii la nevoie...

    • Cristinica
    • Găluşca râde!
    • Iulia e cu pozele
    • Maria e beautiful!
    • Maria e cu pozele!
    • Sandu V-aloare!
    • Vlad

    Pe voi vă ştiu

    • Atitudini fără platitudini
    • Care este!
    • Degeabatologie
    • Insurgiam
    • La porţile Orientului

    Pe voi nu vă ştiu, dar nu ar fi rău să:

    • Arana
    • Crâmpeie de viaţă
    • Dă şi primeşte
    • Eraser Crumbs
    • Fake jew community
    • Fraţii Miron
    • Groparu'
    • Jump cuts
    • Lumea adam(a)ică
    • Maria Floricica
    • Morfoze
    • Mutuo Fulcimur
    • Nichituş
    • Nimic(uri) personal(e)
    • Noul conservatorism
    • Pilule
    • Prestidigitations
    • Pseudologia Phantastica
    • Repetitiv
    • Schiţe de aripi albastre
    • Urmuzz
    • Viaţa la ţară

    Treburi pe care trebuie:

    • Asymetria
    • Cadran politic
    • Civic Media
    • Distributist review
    • Free studies abroad
    • Full books
    • Greaca veche
    • Introducere la Islam
    • Kierkagaard
    • Memoria
    • Octavian Paler
    • Profesorul de franceză
    • Project Gutenberg
    • Revelation
    • Traducători autorizaţi
  • Search






    • Home
    • Posts RSS
    • Comments RSS
    • Edit

    © Copyright Faneblog. All rights reserved.
    Designed by FTL Wordpress Themes | Bloggerized by FalconHive.com
    brought to you by Smashing Magazine

    Back to Top