Şi iată că robii veaculului, îndrumaţi îndelungată vreme de călăuzele oarbe, se treziră deodată din nestăvilita beţie a vorbelor şi a arginţilor. Şi, treziţi fiind, din pricina chemării lăuntrice, ce zăcuse în dânşii atâta amar de vreme, neatinsă de căldura soarelui, căutară a se întreba care era rostul cel adevărat al vieţii. Şi tot cercetând ei, la cele văzute şi cele nevăzute, la cele de deasupra şi la cele de dedesubt, găsiră de cuviinţă să să depărteze de stricăciune, de vorba goală şi de urâţenia înghesuielii. Unul câte unul, familii întregi, degrabă coborâră către origini, lăsând pradă disperării şi singurătăţii, nefericirii şi durerii pe călăuzele oarbe, cele care-i ţinuseră slugi pe ei, oamenii liberi, iubitori de dreptate şi adevăr. Căci într-adevăr, acolo unde se găsea iubire neţărmuită, omul era liber de toate paitimile veacului acesta şi nu trebuia astfel a da socoteală călăuzelor oarbe, cele care întemniţaseră în povara lucrurilor nefolositoare pe oameni. Întregi târguri fuseseră lăsate în pustiire căci oamenii, în lipsa falşilor profeţi, degrabă judecară ce este mai drept pentru dânşii şi familiile lor. Deodată, iată cum vechile sate se orânduiră de la sine înţelegere şi în fruntea acestora se găsiră a stăpâni nu cel mai bogat sau cel mai puternic, ci acela care era mai virtuous în înţelepciune, iubire de semeni şi neprihănire. Şi mai spune povestea că nimeni nu găsise pricină de împotrivire noii întocmiri, căci vechea armonie îşi făcuse loc între oameni şi puse răul şi pierzania la locul lor, la coada lucrurilor. Şi călăuzele oarbe, înnegrite în răutatea şi în însingurarea lor, muriră de inimă rea, prin cotloanele vechilor palate, altădată sclipitoare de atâta aur, dar găunoase pe dinăuntru de invidie, minciună şi urâţenie…
"Un freamăt firav, un murmur de fulg, abia iţit, abia ochi, din încremenita humă, zvâcnind. "
Faneblog
Despre...
-
Nimic.
Despre mine
Pretenii la nevoie...
Pe voi nu vă ştiu, dar nu ar fi rău să:
- Arana
- Crâmpeie de viaţă
- Dă şi primeşte
- Eraser Crumbs
- Fake jew community
- Fraţii Miron
- Groparu'
- Jump cuts
- Lumea adam(a)ică
- Maria Floricica
- Morfoze
- Mutuo Fulcimur
- Nichituş
- Nimic(uri) personal(e)
- Noul conservatorism
- Pilule
- Prestidigitations
- Pseudologia Phantastica
- Repetitiv
- Schiţe de aripi albastre
- Urmuzz
- Viaţa la ţară
Search
© Copyright Faneblog. All rights reserved.
Designed by FTL Wordpress Themes | Bloggerized by FalconHive.com
brought to you by Smashing Magazine
Simpatica utopie renascentista/neoclasica. I like it :)
Cred ca doar intrebandu-te despre “rostul cel adevarat al vietii” si iesi din categoria de “rob”.
Interesanta abordarea subiectului.
Krossfire, nu ştiu de unde ai scos-o pe asta cu renascentistă. În mod uimitor, nu am avut nimic de genul ăsta în cap. Pur şi simplu am trecut pe lângă un coteţ din ăsta unde nişte dichisiţi creşteau odată cu firma. Şi nici utopie nu cred că este. Îţi zic eu.
Oceania, ai dreptate. Conştiinţa răului e primul pas către imunizare. Îţi mulţumesc.