Andrei, Tactumare,
Discuţia despre Uniunea Europeană este destul de lungă. Cu toate astea, am să încerc să rezum câteva argumente în favoarea ideii cum că acest proiect este ratat. E posibil să omit anumite lucruri, dar mai degraba din neştiinţă decât din rea-voinţă.
În primul şi în primul rând, trebuie să vedem ce se doreşte a fi această Uniune Europeană: o entiate supranaţională care să pună toata statele Europei sub aceeaşi constituţie (tratat). S-a plecat de la considerentul că SUA, imediat după 1945, a devenit cel mai important actor economic, politic, tehnologic etc pe plan global. Imediat după ei, URSS. Liderii europeni, după căderea Cortinei de Fier – deşi proiectul era anterior – au zis: trebuie să facem ceva, astfel încât să devenim şi noi un important actor economic, politic, culturale, etc. Deşi parcă nimeni nu vrea să vadă asta, UE este, înainte de toate, un proiect economic, dar care, din inerţie, trebuie să genereze statut şi status şi pentru alte domenii. Drama Europei este drama unei materalizări excesive. De vreme ce modelul american este şi el unul ratat, automat generează bastarzi.
1. Economic vorbind, lucrurile sunt simple: Vestul are nevoie de pieţe de desfacere şi de resursele, în primul rând umane, din Est, asta pentru a perpetua şi menţine modelul capitalist. Sau pseudo-capitalist, impus şi în ţările mai puţin dezvoltate, sub forma ideii de economie de piaţă şi a standardelor occidentale de viaţă. Dar nimeni nu a întrebat pe nimeni dacă cineva îşi doreşte cu adevărat aşa ceva. Imediat după ’92, a devenit de la sine înţeles că trebuie să ne aliniem standardelor impuse, încă de atunci, de Europa. În ’99, când am dorit, cu mic cu mare, în UE, a început cavalcada uniformizării; încă mă întreb dacă lumea ştia ce înseamnă cu adevărat acest proiect. Era doar o cutie a Pandorei frumos colorată…
2. Politic vorbind, UE este o mare birocraţie. Acum ceva vreme, mă gândeam cu o prietenă să accesăm nişte fonduri europene. Am intrat pe site, să ne informăm, una alta. Când am văzut cât de siluită este limba română, câte piedici îţi sunt puse, indirect, să primeşti aceşti bani (multe documente, condiţii de eligibilitate, verificări ulterioare) ne-am cam bosumflat. Mă întreb cât de descurajant poate fi pentru cineva nepregătit. Şi această birocraţie se află la toate nivelurile; o simplă privire asupra aquis-ului. şi te înspăimânţi: reglementări peste reglementări peste legi şi coduri legislative. Nu există un principiu ordonator, care să regleze tot, tocmai pentru că valorile Uniunii nu există, sunt apă de ploaie, sunt finite, nu pornesc din cultura de inspiraţie creştină, cea care a solidificat spaţiul european secole de-a rândul. Şi fundamentul fiind doar unul economic, politic se încearcă mascarea acestei intenţii cu un surogat de constituţie, imposibil de parcurs de un om normal şi care deja a fost respinsă, prin vot popular ...Din alt punct de vedere, UE doreşte cu orice preţ abolirea statelor naţionale. Nimeni de la Bruxelles nu are nevoie de oameni legaţi de ţara lor, în primul rând. Degeaba se spune:”Ierarhia ar fi: român, după aceea european.” Dacă se doreşte acest lucru cu orice preţ, de ce trebuie să existe o constituţie supra-naţională şi legi care să ordoneze nişte realităţi de care sunt atât de depărtate? Acum, să ieşi pe sticlă şi să spui că îţi iubeşti
3. Social vorbind, am asistat la un fenonem pe care eu îl numesc dezrădăcinare şi are mare legătură cu naţionalismul de care vorbeam mai sus. Economicul, având prioritate, i-a determinat pe oameni să emigreze. Nimeni nu s-a dus de plăcere în Italia, Spania, Germania, Franţa, Belgia şi
4. Religios vorbind, este promovat ecumenismul, adică o mare religie universală, din câte am înţeles până acum, la care să adere toate religiile existente. Acest lucru ar trebui să se întâmple fără să se ţină cont prea mult de orientările religioase ale comunităţilor locale. Sincer să fiu, nu cunosc prea multe despre acest subiect şi, decât să vorbesc aiurea, am să las pe alţii.
5. Cultural vorbind, asistăm al o re-activare a marxismului, dar sub alte forme, mult mai insidoase. Promovarea multiculturalismului, a drepturilor minorităţilor în ciuda oprobiului public al majorităţii (adică toleranţii nu acceptă intoleranţa, într-un joc nesfârşit), distrugerea sistematică a valorilor tradiţionale, a oricărei ierarhii, a autorităţilor de orice fel, pulverizare oricărei elite şi aristocraţii – în sens de cod moral si aspiraţie către lucruri mai înalte. Azi, orice puţoi face cultură şi mai are pretenţia să fie şi luat în seamă. S-a pierdut contactul cu marea cultură, cu clasicii literaturii şi filozifiei, şi lucrul acesta se vede. Nu poţi arunca pe Balzac sau pe Dostoievski la gunoi, doar că asta convine comodităţii noastre. Pe subiectul acesta ar fi multe de discutat, dar poate asta într-un alt moment.
Acum, în încheiere, ţineam să zic ceva despre distincţia dintre civilizaţie şi cultură. Din punctul meu de vedere, civilizaţia este cumul de comodităţi materiale, de ameliorări ale vieţii, de confort sporit, infrastructură şi servicii. Aici, Occidentul este cu mult peste noi. Aş vrea să împrumutăm de la ei respectul comunitar, cumva specific acestei civilizaţii. Deşi l-am avut şi noi şi l-am pierdut. În fine. Cultura înseamnă, din punctul meu de vedere, dramatizarea unei idei, a unui adevăr, a unei trăiri. Înseamnă legătură omului cu spiritualul şi felul în care se raportează la acesta. Poate însemna şi trăire religioasă, poate însemna şi artă de toate felurile, poate însemna şi un fel de a trăi efectiv. Există cultură în România? Cu duiumul. De la arta populară – de o bogăţie neînchipuită – până la Eliade, există. Trebuie doar să vrem să o re-descoperim. Şi, prin aceasta, să ne luptăm cu defectele noastre milenare: lenea, indiferenţa, violenţa gratuită, băşcălia şi câte şi mai câte…şi să redescoperim omenia, nu drepturile omului, întâlnirea, nu contractualismul, dumirirea împreună, nu dezbaterea sterilă, cinstea, nu corectitudinea…
P.S. Aici este o scriere a mea în care încerc să arăt ce a însemnat Renaşterea în spaţiul european. Este un punct de vedere contrar variantelor oficiale – sau cel puţin aşa îmi place să cred. Poate fi un punct de pornire pentru discuţia legată de civilizaţie şi cultură.
Aici mai este un site care vorbeşte de UE. Altfel decât în ziare.
Stefan, te contrazic putin cu privire la un lucru: UE nu a fost creata ca un proiect economic, ci a fost initial gandita ca un proiect de a preintampina viitoare conflicte armate. Atunci Monet i-a prezentat lui Schuman proiectul unei piete comune a resurselor principale utilizate in razboi. Proiectul nici nu poate fi acuzat de vina de a fi venit din partea unor actori economici.
1. Standardele nu au fost impuse de "Europa". Exista un mecanism de luare a deciziei care face foarte accesibil veto-ul unui stat, cat de mic el. Mai mult, exista clauze de optout si un stat poate zice pe multe probleme multumesc, dar nu, multumesc. Asa ca nu merge teoria ca standardele sunt impuse de o entitate abstracta.
2. Te contrazic spunand ca multe din proiectele ce merg pe cresterea integrarii sunt oprite tocmai din motive de interese nationale si de primat al valorilor nationale in fata celor europene.
Nu inteleg ce e rau la activitatea economica. Atat timp cat cream o cultura antreprenoriala solida, in care statul nu fura antreprenorul si antreprenorul nu incearca sa jecmaneasca pentru ca exista norme si capacitatea de a le impune, totul mi se pare foarte dezirabil. Chiar si marile valori culturale au gasit circumstante prielnice in perioade de dezvoltare economica (e.g. Renasterea, desi e posibil sa nu iti placa de ea).
Stii ce nu imi place mie la nationalism? Ca sunt afirmate niste dezastre sociale, cataclisme culturale fara a fi legate de fundamente empirice. Cam asta mi se pare ca faci si tu deseori in acest articol. Poate mai explicitezi.
Si nu ma intelege gresit, nu sunt un fan al UE. Sustin o varianta interguvernamentala, nu una federala. Apropo de birocratie accesarii fondurilor, sunt convinsa ca costurile controlului si monitorizarii sunt mult mai mari decat potentialele fraude. Cred ca birocratia europeana are tendinta de a se extinde, dar tot nu vad sfarsitul lumii si tot vad o Europa in care nivelul de trai creste si e mai mare decat in tari puternic nationaliste, unde actorii economici sunt condamnati cu ura marxista.
Păi s-au întâlnit gulerele albe şi şi-au zis în barba lor: mai bine facem comerţ cu oţel ca să nu ne mai ciondănim între noi. Vrei să îmi zici că s-au gândit să nu mai curgă sânge nevinovat şi au apelat la un compromis de natură economică. Nu prea cred.
1. Drept de veto? Hmm. Abia aştept să văd pe Bulgaria sau România folosind aşa ceva. Sau vreo altă ţară care depinde de investiţiile unor mari corporaţii.
2. Da? Şi la noi în România de ce nu s-a întâmplat aşa ceva?
Dragă Aura, economicul îşi are locul său bine definit în ordinea totală a lucrurilor. Deocamdată, el primează şi este factor decisiv. Eu nu vreau cultură antreprenorială solidă, pentru că asta înseamnă individualism. Iar individualismul îmi repugnă, îmi aduce aminte de cursele alea cu atleţi supra-dimensionaţi. Înţeleg un actor economic care generează şi altceva decât profit, adică o economie cu “faţă umană”, ca să mă exprim aşa. Eşti tu sigură că un antreprenor face asta?
Nu am înţeles ce ai vrut să zici cu naţionalismul şi cu dezastrele sociale.
Şi ai uitat să adaugi un neo. Adică neomarxism. Birocraţia este cea care va secătui de resurse acest mare aparat numit UE. Atât de stupid mi se pare totul! Atât de multe resurse, enorm de multe resurse, pentru a susţine economia de piaţă şi standarde de viaţă de care, în mod normal, nu avem nevoie sub nici o formă. Dar toate acestea se vor termina cândva…
Fane,
incep cu : excelent. ai pus foarte bine bazele unei discutii care sper sa ne aduca pe toti mai aproape de adevar.
sper sa reusesc sa fiu concret si concis in raspunsul meu pt a tine discutia in limite "masurabile" si "comestibile".
Consideratii de ordin general :
- ma simt dator sa atac la nivel logic constructia argumentatiei tale : dupa definitia pe care o dai Uniunii Europene si prezentarea starii de fapt se poate trage o concluzie foarte simpla : proiectul nu este ratat pt ca si-a indeplinit scopurile declarate, anume acela de a deveni o entitate supranationala, care reuneste majoritatea covarsitoare a statelor europene sub un tratat care functioneaza ca o semi-constitutie si acela de a deveni un actor important pe scenele economice, politice, militare etc ale lumii.
- imi lipseste prezentarea unei "alternative". argumentele tale "lovesc" puternic la fundatia UE, dar nu imi este clar ce ai propune in loc, ce ar constitui un "succes" in conditiile mondiale actuale.
Si acum, punct cu punct :
1. argumentul economic : da, sunt de acord, "lipiciul" fundamental al UE este cel economic. este asta ceva atat de rau? aici, intram in conflict : UE nu a impus nimanui sa adere (Elvetia si Norvegia sunt 2 exemple de seama), din contra, asa ca nu putem sustine ca "nimeni nu a fost intrebat daca isi doreste cu adevarat asa ceva". UE promoveaza acele standarde de viata care formeaza fundamentul a ceea ce mai jos numesti "civilizatia europeana" si pe care spui ca ti-ai dori ca si romanii sa o imbratiseze cat mai degraba. sa nu uitam de Maslow si ca este imperios necesar ca nevoile de baza sa fie suficient satisfacute ca sa ne putem lepada de instincte si evolua in constiinta.
2. argumentul politic : peste care cred ca ai trecut cu cea mai mare usurinta pt ca probabil iti este cel mai greu de combatut :)
aici ma voi imparti in cateva "subargumente" :
a. as sustine ca UE este "inainte de toate" un proiect politic, care si-a dorit (si isi doreste) sa aduca pacea pe un continent prea mult bantuit de razboaie. as mai adauga ca este f aproape de reusita, conflictul din fosta Iugoslavie a fost probabil ultimul pe care l-am vazut in spatiul european, cel putin pt perioada de timp care poate fi prevazuta.
b. birocratia este o boala europeana care s-a transpus de la state la nivel suprastatal. da, este greu sa faci fata, dar nu imposibil. da, situatia poate fi imbunatatita si exista f multe proiecte la nivelul Comisiei si Parlamentului European care exact asta isi propun : reducerea birocratiei si simplificarea procesului. in acelasi timp, fondurile europene sunt provenite de la UE, dar (subliniez virtual) administrate de catre Guvernele locale : cea mai mare parte din "vina" greutatii cu care pot fi accesate este locala. un alt punct de vedere ar putea fi : ce este de preferat? sa existe fonduri europene greu accesibile pt dezvoltare/cultura/etc sau sa nu existe deloc?
c. legi complicate exista peste tot. legi absurde exista peste tot. asta nu le scuza pe cele de la nivelul UE, dar arata ca un atac bazat pe aceste argumente nu este justificat. pt ca, de exemplu, la nivel local poate fi si mai rau : codul civil german ar putea ocupa o hala de fabrica si nu a fost reformat de foarte multa vreme. inseamna asta ca Germania este un proiect ratat?
d. "solidificarea spatiului european" pre-UE este o afirmatie un pic fortata daca am sta sa numaram numarul de razboaie (unele devenite Mondiale :)) care s-au iscat pe "batranul" nostru continent (iar unele dintre ele, daca nu majoritatea, au avut pretexte religioase la baza...)
e. respingerea constitutiei propuse prin vot popular are 3 motive importante : propunerea avea multe lacune (majoritatea indreptate in tratatul de la Lisabona), votul popular s-a bazat pe instinct si nu pe informatie si acelasi vot popular a folosit ocazia pt a da un vot de blam Guvernelor care se aflau la putere la momentul respectiv.
f. "se doreste cu orice pret abolirea statelor nationale". oh, nu. aici nu vad decat o afirmatie goala, imi pare rau. nimic din actiunile UE de la infiintare pana acum nu demonstreaza asta.
inchei acest punct prin a admite ca se poate mult mai bine, dar suntem departe de "failure".
3. argumentul social : din nou, trebuie sa incep prin a fi de acord cu "migratia economica". dar a te opri aici e gresit : acesti e/imigranti economici au (avut) ocazia de a-si largi orizontul, de a evolua in societatile care i-au primit (aduc din nou aminte din nou de Maslow). Ro au complexul culturii mici pt ca vorbim o limba "de pijama" si pt ca aportul nostru la cultura universala este totusi extrem de limitat (macar cantitativ, calitatea fiind o optiune personala).
4. argumentul religios : da, e un teren destul de alunecos si pt mine, mai ales din cauza credintelor mele personale. ce apreciez insa este toleranta (revin curand la asta).
5. argumentul cultural : apreciez enorm toleranta promovata de UE. chiar daca ea este initial impusa, eu cred ca a devenit un reflex al spatiului european si nu toate conditionarile sunt rele. motivul principal ar fi ca este in spiritul absolut al drepturilor omului si, cred eu, in spiritul original al oricarei religii. mi-ar placea sa inteleg pe ce dovezi se bazeaza afirmatiile tale legate de "pulverizarea elitelor" si "aruncarea la gunoi a valorilor traditionale". nu mai departe de vineri am facut parte dintr-o sala plina, plina si de mai toate semintiile europene si emotiona(n)ta care a asistat la Lacul Lebedelor. eu simt ca cine vrea este ajutat de actualul context sa se intoarca spre cultura adevarata europeana pt ca libera circulatie ne ajuta sa il traim pe Gaudi sau sa mangaiem biroul lui Hugo.
imi cer scuze daca am esuat in a fi concret si concis.
cu respect,
Andrei
Mi-a placut textul. Bun.
In sfarsit am putin timp si pot sa scriu ceva legat de subiect. Nu va fi prea mult deoarece mare parte din ce doream sa spun/scriu se regaseste in comentariul lui Andrei. Voi incerca sa accentuez cateva puncte.
Principalul beneficiu al aderarii a fost, in opinia mea, faptul ca guvernantii au fost obligati sa ia unele masuri corecte. Din proprie initiativa nu cred sa se fi intamplat.
Referitor la birocratie, intr-adevar, te sufoca, dar macar in U.E. are o oarecare logica. Problema cea mai mare este la noi, pentru ca reusesti sa depasesti obstacolele impuse de U.E. si te impiedici de "caposi" si "incuiati" de pe la noi. Si inca ceva: mare parte din birocratia impusa noua ni se trage si de la modul in care am "administrat" unele fonduri. sa nu uitam cum si-au "tras" bani multi smecheri.
In privinta conditiilor de aderare, unele dintre ele dezavantajoase pentru Romania, in mare parte se datoreaza si negociatorilor. Un exemplu simplu: ne-am angajat(nu ni s-a impus) sa colectam o anumita cantitate de deseuri electrice si electronice. Pe cap de locuitor ne revine o cantitate mai mare decat Ungaria, ne apropiem de tarile nordice. Aici nu mai este vinovata U.E. Si exemple sunt si in alte domenii.
Referitor la parte cu dorinta U.E. de a aboli statele nationale, nu cred ca, de exemplu, Franta va accepta acest lucru vreodata. Si mai sunt si alte state.
cat priveste "moartea" culturii, nu cred ca se va intampla, iar de acele "derapaje" culturale nu se face vinovata U.E. ci, mai degraba, prostia sau dorinta de a iesi in evidenta a unora.
O sa ma opresc aici, deocamdata, dar cred ca discutia poate continua.
Atata am sa iti spun Stefane..Bati campii grav !
Poate domnul Catuna isi argumenteaza gandurile cand spune ca domnul Stefan bate campii grav.
Astept argumente, domnule Catuna.
Pana una alta va dau eu startul: Uniunea Europeana e un Turn Babel pe cat de sinistru, pe atat de apocaliptic. Altceva in afara de statocratie nu stiu sa predice. Aveti comentarii? Astept.
O placere sa te citesc. Ca de obicei de altfel.
A propos de faza cu ecumenismul. Sunt cateva lucruri de zis, subiectul e grav, e dinamita. M-ai convins sa fac o incercare pe tema asta.
Va aparea, daca totul merge bine, pe Proiectul Arche, in ianuarie.
Dle Catrinoiu,
nu ar fi rau sa va argumentati pozitia inainte de a cere comentarii si argumente de la ceilalti. o simpla afirmatie (oricat de poetica ar fi) nu se constituie intr-o constructie logica sau argumentata.
numai bine,
Andrei
A fi european inseamna a fi ca praful,pe-
ste tot si nicaieri.A cunoaste cultura ta-
rilor Europei,si nu numai a lor,e sufici-
ent sa citesti operele marilor ei creatori
sa rasfoiesti albumele de arta.Dar sa de-
pinzi economic de UE ptr.ca tu iti alungi
inteligentele din tara e tradare nationala
Nu iau de la strain ceea ce pot sa-mi fac
si eu.Nu ne-am vandut tara.Am facut-o ca
dou.Urmeaza sa ne dam si sufletul.A se
vedea manulalele de literatura si isto-
rie.
Andrei, Tactumare
Sunt şi eu convins că un dialog (în sensul socratic) ne-ar aduce mai aproape de adevăr. Şi mai cred că buna înţelegere vine de la sine. Te rog să mă ierţi că am răspuns aşa greu, dar am avut atâtea de făcut…
Prin urmare:
Proiectul nu este ratat din cauza formei pe care a căpătat-o (entitate supra-naţională),ci din cauza fondului, cel care a generat această formă. E adevărat că scopurile au fost atinse, prin modelarea voinţelor diferitelor ţări participante. Dar am încercat să chestionez dintru început această bază pe care se sprijină întreg proiectul: ea are o raţiune economică. Ori Europa, cu a sa măreaţa cultură, nu au promovat mercantilismul şi democraţia liberală, acestea fiind nişte invenţii recente, de sec. XVIII. Consider că singura bază solidă pe care se poate construi ceva cu adevărat durabil este creştinismul, sau pe valori inspirate din morala creştină. Ori Europa actuală, sau ceea ce se doreşte ea a fi, numai cu aşa ceva nu prea are treabă. De fapt, Europa şi-a început decăderea încă de prin sec.XIV-XV, vestitorul acestei degradări fiind Decartes. Nu trebuie demonizat el, să nu mă înţelegi greşit: el doar a afirmat primatul raţiunii, de acolo şi până la ce vedem astăzi e cale lungă, dar nu mai puţin sângeroasă. Tocmai această credinţă oarbă în raţiune şi progres este marele păcat al Europei de astăzi. De aici chiar şi războaiele de care pomeneai tu la un moment dat…
Iată încă ceva ciudat: SUA este copilul Marelui Imperiu Britanic; copilul ajunge mai puternic, tocmai prin promovarea unui vis, acela al bunăstării şi libertăţii (care, în fapt, nu există în State decât în cadrul indivizilor de pe Wall Street şi în comunitaţile Amish). După oripilantul război, în anii ’50, apare maica Rusie, cu al său mesianism socialist utopic şi criminal – apăruse de dinainte, dar acum este în prim-plan, ca mare adeversar al democraţiei tămăduitoare. Şi în “lupta” cu adversarul de la Est, europenii apelează la ajutorul copilului bastard. Credinţa în ştiinţă, tehnică, raţiune şi liberalism este instaurată la nivel de dogmă; nicăieri în Constituţie nu este trecut fundamentul iudeo-creştin al culturii europene. Dar chiar dacă s-a întâmpla acest lucru, stupoare!, ar fi un fundament iluzoriu; dacă a existat într-adevăr o cultură inspirată de acest tip, ea a fost înghiţită de lăcomia raţiunii; observi şi tu că tot blamez “raţiunea”, ca pe marele vinovat. Ea, în sine, cu siguranţă nu poate fi dăunătoare. Ceea ce blamez e fix excesul utilizării acesteia. Nu cred că aici ar putea funcţiona argumentul acela, cum că tehnica şi gadgeturile ne uşurează viaţa, şi astfel să avem mai multă vreme pentru noi înşine. Asta din simplul motiv că un smartphone numai “smart” nu e. Arată-mi o Universitate care să îndemne la cunoaştere de sine, înţelepciune, modestie, discreţie, cumpătare, dragoste de adevăr, curaj şi dreptate, căci pe aceastea le consider a fi zestrea culturală şi spirituală a Europei. Dacă ar exista un asemenea loc, poate că marea cultură europeană nu a murit. Ţi se par cuvinte prea mari? Nici ambiţiile europenilor nu sunt mici, prin urmare trebuie să privim în acord cu acestea. Permite-mi, aşadar, ca din perspectiva asta, să am numeroase rezerve asupra proiectului european.
Acum, punct cu punct:
1. Elveţia nu are nevoie să adere pentru că “au de unde”. La fel şi Norvegia. Şi-au dat seama că intrarea în hora europeană ar duce la un declin al standardalui de viaţă (bine, aş putea fi chiţibuşar şi aş chestiona însuşi ideea de standard de viaţă: de ce am avea nevoie de atâtea când, în realitate, necesităţile noastre sunt minime în materie de hrană şi adăpost). UE spune că trebuie mai mult, doar pentru a justifica investiţiile într-un anume loc, vezi Doamne, să ajute la elevarea acelui standard de viaţă. Când am zis că aş vrea să împrumutăm din civilizaţia occidentală, m-am exprimat greşit. Mă interesează simţul comunitar, respectul pentru celălalt, lucruri care ţin mai degrabă de cultură decât de civilizaţie. Nu sunt sigur dacă acestea au fost sau sunt atribute ale românilor. Dacă au fost, înseamnă că le-am pierdut, prin urmare trebuie re-găsite. Nu ştiu în ce fel ne poate ajuta UE în treaba asta. Dacă nu le-am avut niciodată, atunci ar fi nimerit să ciulim urechile. Dar tare mi-e teamă că infuzia de know-how nu ne poate salva de la eternul “Doamne, în ce ţară trăim…” Românul suferă că suferă, dar nu vrea să îşi rezolve problema.
2. a) Oare să cred pacea este motivul? De parcă războiul nu ar trebui luat în calcul. Căutând pace cu tot dinadinsul, vom găsi război. Ăstora le e frică de război şi de moartea ce-o presupune el – lucru firesc, având în vedere cele 2 războaie. Dar mie îmi pare că au trecut de la o extremă la alta, ceea ce nu mai este firesc. Ignorând că violenţa este înscrisă în natura umană, anulezi o parte din el, deci îi anulezi dubla natură a sa, adică pe el. Bine, nu neapărat violenţa, ci cât înclinaţia către aceasta. Anulând-l, în transformi fix în ce nu doreai să îl transformi: într-un barbar (dar cu doctorat!). Când mă gândesc la UE, îmi vine în cap “molatec.” În momentul în care priveşti omul cu tot ce îi este specific, abia atunci poţi spune că încerci să faci bine. Oricum, faptul că există tot felul de protocoale care reglementează conflictele armate este un lucru bun.
b) Nu cred că UE este singurul furnizor de fonduri: el se instituie aşa, pentru că acesta îi este rolul. La fel de bine putea să fie Statul, un mecena local sau vreo corporaţie – mă gândesc aici la fondurile pentru cultură, de exemplu. Plus că mie îmi pare a fi o pârghie de control şi praf atruncat în ochii noştri. Adică: noi vă dăm bani de autostrăzi pentru a eficientiza transportul, care vor permite un trafic mai bun, deci libera circulaţie a oamenilor şi a mărfurilor, adică activitate economică sporită. Lucru asupra căruia am îndoieli. Deşi recunosc că mă bucură năutul şi smochinele din Iran…
c) Nu, asta înseamnă că şi codul german trebuie refăcut. Dacă localul are probleme, trebuie ajutat să îşi revină după specificul lui, nu să fie reconstruit. Ori aquis-ul comunitar este o chestie căreia trebuie să i ne supunem cu toţii. Până la urmă, ce dacă ocupă o hală întreagă? Dacă aşa este se descurcă dânşii cel mai bine, cu ce drept intervine cineva din afară să modifice acest lucru?
d) Când am zis solidificare, mă gândeam la o cultură care are un fundament creştin, dar care s-a contextualizat în fiecare spaţiu etnic în mod diferit. Oricum, e posibil să ai dreptate aici, trebuie să mai citesc şi să mă lămuresc. Dar ţine cont şi de ce anume am zis în începutul textului despre fundamentul creştin.
e) Păi de aici decurg următoarele: dacă propunerea avea multe lacune, atunci ea trebuie re-vizuită. Eu sunt de acord cu instinctul: când vezi o constituţie atât de mare, ce răbdare, discernământ şi concentrare să mai ai? O bagi direct în mă-sa, scuză-mi expresia.
f) Nu se doreşte aşa ceva? Hai să îţi zic ceva: în numele “deschiderii” şi “perspectivei critice” – care ascunde un descontructivism dus până în pânzele albe – în ultimii ani la noi în ţară s-a aruncat cu noroi, efectiv, în cultura tradiţională, de la Eminescu până la Noica. Şi asta au făcut intelectualii cu deschidere europeană, mulţi dintre ei cu studii pe afară. În momentul în care faci aşa ceva, adică elimini reperele unui spaţiu cultural, prin omisiune sau mistificare, e normal ca sentimentul de “naţional” să fie periclitat. Nu ţi se pare logic că un organism care se vrea supra-statal să încerce, cumva, să dilueze statele naţionale? Altfel nu ar mai putea fi supra-statal, ar fi o federaţie, lucru care încă nu se doreşte.
3. Nu ştiu dacă ţi-am povestit despre mirajul “progresului”, atât de prezent în spaţiul european şi occidental. Lucru cu care eu nu sunt de acord, de vreme ce lucrurile importante nu stau în evoluţia de la diagonala de 80 la cea de 90. Sau în evoluţia conştiinţei, deşi nu prea înţeleg ce înseamnă acest lucru. Avem complexul unei culturi mici pentru că aşa am fost învăţaţi. Dar este fals. Există creatori importanţi şi la noi, doar că nu vrem să-i cunoaştem. Şi oameni care s-au sacrificat, nu mai zic…De ei de ce nu vrem să ţinem cont?
4. Aici, după cum ai observat într-un comentariu ulterior, domnul Iliescu s-a oferit să scrie pe această temă.
5. Mie mi se pare că toleranţa e o chestie foarte laxă, de fapt. E un fel de:”Lasă-i măh şi pe ăştia să fie aici, cu noi”, nu e asumarea efectivă a celuilalt, cu bune şi rele. De aici…o groază de probleme. Spiritul absolut al drepturilor omului? Andrei, drepturile omului nu există, sunt o invenţie. În numele dreptului omului se fac mai multe abuzuri decât ţi-ai putea închipui. Cum zicea, eu nu vreau corectitudine, care mie mi se pare o chestie fără conţinut, vreau cinste şi omenie, pe care le găsesc mult mai profunde şi care chiar fac parte dintr-un limbaj universal. Caută corespondentele lor în toate limbile de circulaţie europeană: sigur ai să găseşti. De ce să le înlocuim pe toate cu “corectitudine”? Din păcate, mi-e nu îmi este specific Gaudi. Şi nici Hugo. Contextul actual nu prea îmi permite să vorbesc aşa cum aş vrea despre Nae Ionescu, deşi până la urmă o să o fac. Şi ştii de ce? Pentru că de la el am învăţat ce însemnă “dimpreună”, care mi se pare că este un lucru cu valoare universală…
Iartă-mă, încă o dată, că am răspuns atât de greu.
Tactumare,
Ai dreptate cam în tot ceea ce ai spus. Sper ca răspunsul pe care i l-am oferit lui Andrei să fie mulţumitor.
Aş vrea să mai adaug ceva: poate că mi-ar fi plăcut mai mult UE dacă românii noştri ar fi negociat mai cu coaie, adică ne-am fi impus cu demnitate. Dar nu s-a întâmplat asta, pentru că ai noştrii politicieni sunt gunoaie, nu au curaj. Şi aici iar ajungem la discuţia despre moralitate, etc… Au fost interesaţi de câştig propriu, nu s-au gândit că miza negocierilor este capitală. Nişte cretini, evident.
Vlad,
Eşti binevenit să aduci argumente. Nu suntem aici să vorbim vorbe. Altfel…
Citytrip,
Cererea domnului Catrinoiu este cât se poate de firească. Acum matale faci exact ce a făcut şi Vlad, într-un cerc vicios. Să încetăm cu aceasta. Te asigur că Ilie va produce argumente deîndată ce va avea ce combate.
Radu,
Cred că legat de ecumenism se pot spune multe chestii. Nu mă simt îndrituit să o fac. Dacă te-am convins să încerci o încercare, atunci abia aştept, căci şi pentru mine este o plăcere să citesc ce mai scrii dumitale.
Anonimule,
Perfect de acord cu trădarea naţională. Poate sună a o acuzaţie gravă în ochii unora, dar nu este aşa. Chiar ne-am făcut ţara cadou şi am alungat o parte din oamenii valoroşi. E clar că e nevoie de o resurecţie culturală, pentru a-i aduce pe aceşti oameni înapoi şi pentru a valorifica ceea ce avem deja.
Fane,
este randul meu sa imi cer scuze pt intarzierea cu care reintru in dialog. e greu sa discuti serios din mijlocul porcului sau prins in traficul din ro.
reiau (poate chiar ma repet, dar sper cu alte cuvinte mai "penetrante") cateva din argumentele pe care le dezbatem.
inca o data, pe plan general, nu vad ce pui in loc si de ce consideri proiectul european (UE) ca "marele vinovat" pt pierderea constiintei, culturii, credintei. pana la urma, de la asta a pornit discutia noastra, dar ceea ce exprimi tu e mai mult o frustrare la evolutia lumii moderne, cu care sunt partial de acord, dar nu ii vad legatura (directa sau chiar indirecta) cu un proiect care incearca sa insufle unitate, sa protejeze o identitate atacata din toate partile, care ne poate ajuta pe noi toti sa ne redescoperim individualitatea in diversitate.
mai mult, nu inteleg (din subiectivism, desigur) de ce vezi crestinisimul ca lipici fundamental, cand in numele lui (sau al celui mai mare business din istoria omenirii - Biserica) s-au purtat razboaie sangeroase inca inainte de sec 14 :)
sa trecem la punct cu punct, intotdeauna mai usor pt o minte obisnuita cu cifre ca a mea :
1. UE ajuta prin conditionare. e trist, dar omul este construit sa raspunda la autoritate (pana la urma si crestinismul are printre principii pe cel al rasplatei si pedepsei). iar UE poate ajuta Romania (asa cum a facut cu Portugalia, Grecia etc) sa revenim pe fagasul culturii/civilizatiei comunitare, de respect si ne poate impinge pe cel al respectului pt planeta.
2. a) pacea este principalul motiv. sustii in continuare ca motivul economic este primordial, dar te invit sa privesti cam cati bani se castiga din razboi (o scurta analiza a politicii SUA te va lamuri ca dpdv economic razboiul este mult mai profitabil decat pacea). si totusi, Europa insista sa alega pacea. pt ca nu ne transforma in molateci sau barbari, ci doar ne canalizeaza efortul creator catre altceva decat perfectionarea armelor.
b) te invit sa vorbesti cu cativa portughezi, spanioli sau greci. cred ca vor reusi sa iti spulbere indoielile :)
c) cu alte cuvinte, simpla sa imensitate nu inseamna ca nu poate functiona :) exact asta voiam si eu sa subliniez : atacul tau initial referitor la complexitate nu demonstreaza ca aquis-ul este si "gresit" ori ineficient.
e) expresia o scuz, dar argumentul nu. cum poti sa bagi ceva pe care nu iti dai interesul sa il cunosti in ma-sa? suna a reactie atipica unui intelectual.
f) acuzi UE de actiunile unor indivizi care au dat dovada (asa cum se intampla uneori, mai ales cu cei slabi de inger) de un exces de zel. nu e oare acelasi lucru cu cei care blameaza Islam-ul pt actiunile catorva indivizi? sau as putea sa il blamez pe Dumnezeu pentru toate crimele facute in numele Lui?
3. exista loc pentru toata lumea. desi mai jos in argumentatia ta esti gata sa ii refuzi pe Gaudi si Hugo desi s-au asezat la tine pe prispa, eu cred ca adevarul este peste tot. si ca trebuie sa avem o minte care sa nu mai construiasca ierarhii din orice, ci sa lasam sufletul si mintea sa le cunoasca indiferent de importanta. da, avem creatori importanti, e suficient sa arunc o privire pe blogosfera si asta se vede si acum.
nu inteleg insa de ce chiar si tu vrei neaparat sa ii impingi intr-un clasament, sa ii ridici deasupra altora?
5. revin cu ceva ce am scris si mai sus. cinstea si omenia sunt greu de invatat.cred ca e cea mai grea parte din viata, aceea de parinte pt ca trebuie sa faci atat de multe si sa fii atat de atent pt a creste un om. iar daca pentru familie e greu, cred ca e absurd sa cerem de la institutii si legi sa ne ajute. insa corectitudinea si toleranta ne pot ajuta macar sa ne asezam pe drumul cel bun.
inchei : m-am intalnit scurt in vacanta cu o prietena pe care o cunosc din clasa a 2-a, plecata din tara in State, care isi amintea cum i-am declarat solemn ca nu voi pleca niciodata din tara acum cativa ani. sunt acum plecat de 2 ani jumatate si pot spune ca nu ma voi mai intoarce prea curand. pt ca lumea este mare, diversa, bogata, interesanta si cred ca o fericire poate fi gasita si in a imbratisa minunatele fiinte care sunt oamenii. de peste tot.
ciao,
Andrei