Pentru că suprarealismul din viaţa mea ajunsese la cote insuportabile, aproape că dădeam pe afară de atâta magie din desfăşurarea mea existenţială, am făcut şi io pasul ăla care tre'ia făcut, şi anume m-am angajat. Mda, Fănelul cel făr’ de grijă s-a încumetat, nu a postat nici un anunţ, ba chiar a primit ofertă, după care a zis în barba-i lipsă:”Bă, nu fi nărod, ultimele două dăţi nu ţi-ai asumat nimica şi a ieşit cu haos, hai cu asta, trebuie să faci şi tu ceva cu viaţa ta”,prin urmare hopa şi locul de muncă. Nu, nu a fost chiar aşa, glumesc. Am socotit bine ce şi cum, am făcut analiză din aia cu grafic, am făcut predicţie, am dat în ghioc şi bobi, a ieşit cu plus, o să muncesc şi 12 ore pe zi, dar asta este, avansăm înainte în evoluţia ontologică. Prea puţin contează unde muncesc, ce fac, cert este că acum am o constantă, nu o certitudine, să ne înţelegem. Iniţial, mă gândeam să şterg pagina asta care place doar mie şi ţie şi unde mi-am vărsat inepţiile-mi; mi-a adus şi ceva bucurii dar şi necăjire. Şi cum îs român din ăla sadea, de e fatalist şi se gândeşte doar la alea rele, mă gândeam să o şterg, că de, suflet mâhnit şi alte tâmpenii de felul. Dar nu, cred că o să o fac frumosă, să placă la toată lumea, să fie totul bine şi pace în lume. Şi eventual chiar să scriu mai des. Cum ar fi? (aşa mă întreabă cel din adâncuri, câteodată.) Deci vreau pumni strânşi, că plec la drum şi nu lesne, urări de bine şi iubire necontenită. Voi reveni cu ceva mai gigea, promit. Sănătate şi Doamne ajută!

Read More 10 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat

10 Opinii

1. Anonymous on 2 April 2008 at 21:51

   pumni stransi de-aici de la mine. dom'le, am ajuns la o concluzie cu un om la fel de sarit de pe axa ca si mine. maine poate sa fie ori mai rau, ori mai bine. hai sa nu fim romani fatalisti mereu :)
   concluzia ramane: pumni stransi

    
2. Ştefan Muşat on 3 April 2008 at 09:53

   Nu, să nu fim români fatalişti mereu, ci doar când e cazul. Mai mult, îţi servesc altceva: ce e val, ca valul trece. Asta referindu-mă la necăjiri.
   
   Mersi de urări, e altceva acum, altfel văd lucrurile. Apropo, ce facem cu “intoxicarea” aia? :)

    
3. Anonymous on 3 April 2008 at 23:36

   nu mai facem nimic ca ne-am suparat pe dansa... materiale nema, chef 0, merg pe principiul "ce-o fi o fi si s-o rezolva".
   ne ocupam de alte intoxicari, fir-ar mama lor

    
4. Anna on 7 April 2008 at 22:44

   Recunosc, nu am avut rabdare sa iti citesc postul, dar mi-a atras atentia poza de pe blog :) nice

    
5. Ştefan Muşat on 8 April 2008 at 00:32

   Silvia dragă, nu îmi aduc aminte cât de eficient este acest “ce-o fi o fi şi se rezolvă”. Pe de altă parte, rezolvările, de orice natură şi de cele mai multe ori, sunt personale. Om trăi şi om vedea, nu?
   
   Anna dragă, sper ca la un moment dat să capeţi răbdarea aceea.
   
   În acea poză, autorul a dorit să arate comuniunea dintre om şi natură:) Sună familiar, nu?

    
6. Anonymous on 9 April 2008 at 20:56

   Nici să nu te gândeşti să care-cumva.. şi-anume ştergi blogul! C-o să vezi matale-atunci fatalitate :)
   Mult succes la noul job! Dar.. pe când o bere? :)

    
7. Ştefan Muşat on 9 April 2008 at 22:41

   Cred că aproape în orice moment.
   
   Mai puţin când nu muncesc. Sau cred că poţi să treci şi pe acolo să bem o cafea, când ai vreme. :)

    
8. hunkypunky on 10 April 2008 at 19:41

   pai sa fie dara intr-un ceas bun, dupa cum s-ar spune!

    
9. Ştefan Muşat on 11 April 2008 at 01:15

   Deci muncim sau ce facem? Ne trimitem comentarii peste birou?
   
   Mulţumesc mult, orişicât.

    
10. Anonymous on 16 August 2010 at 18:37

    Странно, искал совсем не это, гугл выдал Ваш сайт, и судя по всему не зря, есть что почитать! Goodwork!