Din solidaritate şi pentru că nu pot rămâne nepăsător, chiar dacă voi fi departe de eveniment, propun următoarele:

Dan Puric lansează "CINE SUNTEM" .

Memoria credinţei, ca reînviere identitară, evocată în convorbiri şi mărturisiri.

Cunoscutul actor şi regizor Dan Puric lansează volumul "CINE SUNTEM", sau despre taina identităţii personale şi comunitare trăită şi exprimată în şi prin persoana autorului. Memoria drept cale a redescoperirii identităţii dialogice depline este pentru Dan Puric mărturisirea adevărului credinţei Învierii lui Hristos ca temei prim şi ultim al învierii ca neam.

"Cine suntem?" se va lansa pe 5 mai, la ora 19.00, într-o conferinţă de presă care va avea loc la Sala Rapsodia, strada Lipscani nr.53.

Titlul este dat de un capitol din carte al carui conţinut îl reflectă pe cel al unei serii de conferinte cu acelasi nume susţinute la Bucureşti, Cluj, Oradea, Arad, Iaşi şi Constanţa, conferinţe care s-au bucurat de un real succes în rândul publicului.

"Oricine îşi iubeşte ţara şi neamul, valorile lor identitare şi perene, are, citind această carte, ocazia unei întâlniri simpatetice, mirabilă si stimulativă pentru solidarizarea cu ele." (prof. Univ. Dr. Gheorghe Ceausu)

"Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima să se roteasca pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare şi viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului – şi aceea distorsionată – înseamna moartea lentă, dar sigură a identităţii" - spune Dan Puric în cartea sa.

Volumul este publicat sub egida editurii Platytera, are 176 pagini şi va fi disponibil în librării cu un preţ începând de la 18 RON. "

Read More 0 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat

Nu am nici cel mai mic drept să vorbesc despre aste lucruri (vă asigur că este o concluzie personală), dar acum ceva vreme am primit un sfat “valoare”, care se dorea cât se poate de exhaustiv şi acoperitor pentru potenţiala cazuistică pe care urma să o trăiesc: Fane, nu ierta nimic. Da, adică să te dai necruţător, dar nu cu hoardele de barbari care ponegresc şi cotropesc moşia străbună, ci cu…Mi-e şi ruşine să zic. Adică să fiu utilitarist, să pun imediatul în faţa calculului şi a rostului. Recunosc, am tot căutat să înţeleg sfatul, pe undeva nu pot zice că nu este adevărat, dar de ce, până la urmă, să urmez calea frustratului? Dacă el nu poate, îmi transferă nişte capacităţi pe care oricum nu le am în mod normal şi mă investesc cu cine ştie ce potenţialităţi. Nu mersi, am calea mea, oricât de imbecil am fost, este clară, altceva decât dedicat şi sincer nu pot fi. Ceea ce mă îngrozeşte este că sunt unii, care au luat o hotărâre, şi pentru că nu pot fi sinceri cu ei, aleg să spună tâmpenii altora. Cică să experimentezi, să nu te legi la cap şi alte asemenea. De parcă iubirea ar trebui să fie cine ştie ce corvoadă…

Nu că mi-ar fi milă. Departe de mine aceste sentimente. Dar, totuşi, unde a dispărut bunul-simţ?

Read More 0 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat

Pentru că suprarealismul din viaţa mea ajunsese la cote insuportabile, aproape că dădeam pe afară de atâta magie din desfăşurarea mea existenţială, am făcut şi io pasul ăla care tre'ia făcut, şi anume m-am angajat. Mda, Fănelul cel făr’ de grijă s-a încumetat, nu a postat nici un anunţ, ba chiar a primit ofertă, după care a zis în barba-i lipsă:”Bă, nu fi nărod, ultimele două dăţi nu ţi-ai asumat nimica şi a ieşit cu haos, hai cu asta, trebuie să faci şi tu ceva cu viaţa ta”,prin urmare hopa şi locul de muncă. Nu, nu a fost chiar aşa, glumesc. Am socotit bine ce şi cum, am făcut analiză din aia cu grafic, am făcut predicţie, am dat în ghioc şi bobi, a ieşit cu plus, o să muncesc şi 12 ore pe zi, dar asta este, avansăm înainte în evoluţia ontologică. Prea puţin contează unde muncesc, ce fac, cert este că acum am o constantă, nu o certitudine, să ne înţelegem. Iniţial, mă gândeam să şterg pagina asta care place doar mie şi ţie şi unde mi-am vărsat inepţiile-mi; mi-a adus şi ceva bucurii dar şi necăjire. Şi cum îs român din ăla sadea, de e fatalist şi se gândeşte doar la alea rele, mă gândeam să o şterg, că de, suflet mâhnit şi alte tâmpenii de felul. Dar nu, cred că o să o fac frumosă, să placă la toată lumea, să fie totul bine şi pace în lume. Şi eventual chiar să scriu mai des. Cum ar fi? (aşa mă întreabă cel din adâncuri, câteodată.) Deci vreau pumni strânşi, că plec la drum şi nu lesne, urări de bine şi iubire necontenită. Voi reveni cu ceva mai gigea, promit. Sănătate şi Doamne ajută!

Read More 10 Opinii | Mâzgălit de Ştefan Muşat