“Viaţa spirituală, din care face parte şi arta, fiind unul din cei mai puternici agenţi ai acestei vieţi, este în esenţa ei şi o mişcare de înaintare şi înălţare complicată, dar precisă şi uşor accesibilă. Această mişcare este mişcarea cunoaşterii. Ea poate lua forme variate, în fond, însă păstrează mereu acelaşi înţeles interior şi scop.
Rămân însă învăluite în întuneric cauzele care fac necesară o astfel de mişcare de înaintare şi înălţare, "cu sudoarea frunţii", prin suferinţe, rău şi chinuri. După ce o treaptă este atinsă şi mulţi bolovani sunt înlăturaţi din drum, o invizibilă mână malefică aruncă în cale alte pietre, care uneori par să astupe cu totul această cale, făcând-o de nerecunoscut.
Deodată însă apare, inevitabil, un om ca noi toţi, dar care deţine, tainic implantată în el, o putere a "privitului".
Este un om care vede lucrurile şi le arată. De acest dar elevat, pe care adesea îl poartă ca pe o cruce, ar voi uneori să se elibereze, însă nu reuşeşte. Sub focul batjocurii şi al urii, el trage după sine greul car, împotmolit în bolovani, al vieţii umane.”
Wassily Kandinsky, Spiritualul în artă, p. 20, ed. Meridiane, Bucureşti, 1994
***
“Pretutindeni pluteşte ideea că imaginaţia, în special cea mistică, este periculoasă pentru echilibrul mintal al omului. Ne referim adesea la poeţi ca fiind instabili psihic şi există, în general vorbind, o vagă asociere între a-ţi împleti lauri în păr şi a o lua razna. Faptele şi istoria contrazic flagrant această concepţie. Majoritatea poeţilor foarte mari au fost nu numai sănătoşi mintal, ci chiar oameni extrem de practici; dacă este adevărat că Shakespeare a crescut vreodată cai, în mod sigur nu există om mai în măsură să-i întreţină. Imaginaţia nu dă naştere nebuniei. Ceea ce dă naştere nebuniei este tocmai raţiunea. Poeţii nu înnebunesc, dar jucătorii de şah da. Matematicienii înnebunesc, la fel şi casierii; artiştii creatori, foarte rar. După cum se va vedea, nu atac în nici un chip logica. Spun numai că acest pericol rezidă de fapt în logică, nu în imaginaţie. Paternitatea artistică este la fel de sănătoasă ca paternitatea fizică. Mai mult, este demn de remarcat că, de regulă, poeţii au fost cu adevărat morbizi atunci când au fost cât de cât de raţionali.”
G.K. Chesterton, Ortodoxia – o filozofie personală, p. 17, ed. Humanitas, Bucureşti, 2008
Bine, sefule! Vad ca ti-ai schimbat fata. Arata bine. Vezi ca maine - marti -ajung in bucuresti. Poate ne vedem si noi miercuri ca nu ne-am mai vazut de ceva vreme. Ma intalnesc cu dragos. daca esti in Bucuresti, ne vedem si noi la un pahar de vorba.
cred ca vreau sa te citesc numai ca nu am muzica aia buna si cafele pana ajung acasa
Niciodată nu mi-a trecut prin că ceea ce scriu ar putea fi savurat cu cafea şi muzică bună. Am îmi permit, deci, să mă simt flatat.:)
Tocmai astept sa-mi vina acasa si mie Ortodoxia.... (printre altele).
Pe Kandinsky, din pacate, nu m-am priceput sa-l gasesc. Cred ca o sa-l intreb pe Lucian daca-l are cumva.
Foarte faine citatele.
Of.
Pe Kandinsky îl găseşti sigur la BCU, pentru că acolo l-am găsit şi eu. Este o lectură obligatorie, din punctul meu de vedere.
Nu înţeleg acel “of”, totuşi :)
Atunci m-oi duce la BCU si pentru el cand s-o deschide.
Nu stiu, asa, of...
Un of mai metafizic. Cred. Of de citate si of de starea mea de zilele astea :)