Balanţa a început să cumpănească înspre ordine şi liniste în momentul în care am decis că infuzia de tehnologie trebuie minimalizată. Mai puţin ca în alte zile, am abandonat ritualul hainelor îngrijite la dungă şi, cu aerul lui Bruce S, mă cobor în străzi, în spaţiul unde antrenamentul poate ordona nestingherit privirea observatorului, fără a trăi cu povara gândului că ar putea fi surprins. Cel care caută momentul, clipa, scena inefabilă care brăzdează realitatea cu paradoxul, nefirescul şi cu tot balastul ei de mizerabil, este sortit să se lasă absorbit dezinteresat şi fără un scop anume de cotidian, care, atent observat, răstoarnă imediat prejudecăţile. Fără observaţie, nu poţi crea.
Iată-mă în preajma bancomatului, unde doi pui de gemeni sunt agasaţi cu drăgălăşenie greţoasă şi prefăcută de o tanti cu permanentul răzvrătit în cap. Mămica îşi trăieşte scurta clipă de glorie, îndesând în marsupiul de sub plozi o pungă cu dovlecei. Depăşesc un căţel alb şi creţ, cu zulufii pleoştiţi şi ţinuţi în frâu de o fundă roşie, care păzeşte ţanţoş nişte madame sictirite. E hotărât lucru, trebuie să fii stăpân pe tine atunci când treci pe lângă magazinul de brânzeturi, de unde o tanti cu părul roz îşi latră agresiv oferta spectaculoasă. Gândesc că pentru G. ar fi nimerite nişte lalele. Spre exemplu, galbene. Cotesc pe ultimul rând şi salut nenumăratele fire gâtuite, plesnind de verde, ce stau atârnate peste jgheaburi. Stupid este să crezi că sensibilitatea stă doar în flori, dar la fel de stupid este să le ignori. Mă hotărăsc asupra buchetului, dar din jerbele alăturate se iţeşte vioi o zvârlugă mlădioasă. Clipa de uimire e urmată firesc de clipa de contemplare, după care imaginaţia dă buzna, neinvitată şi trufaşă, ca o soacră care ştie ea mai bine mersul lucrurilor. Întrebarea mea este: unde sunt, de fapt, bujorii? Sub ochii neştiutori de tertipuri şi de orgoliu ai zvârlugii sau în ceata verde care o înconjoară şi pe care o păzeşte? Precum Bruce W., aş fi vrut să cumpăr întreg standul şi las în urma-mi multă mirare, fără a lămuri absolut nimic. Tăcutul necunoscut a cărui extragavanţă m-a lăsat fără suflare şi fără obiectul muncii. Dar nu, Bruce, printr-un astfel de comportament, este brutal şi fără imaginaţie: ruptă din contextul floral, zvârluga şi-ar fi anulat potenţialul. Nici cealaltă extremă nu ar fi fost atractivă: doar un fir, având că destinaţie părul ei. Mi-aş fi încălcat umbra. Este necesar să nu mai zăbovesc şi dispar uşor printre celelalte rânduri, ajungând din nou în stradă. Covrigii calzi cu aromă abia perceptibilă de rom mai-mai că mă aruncă în faţa unui nebun care uitase piciorul pe acceleraţie. Nu-mi trebuie decât un dram de corectitudine pentru a evita întâlnirea cu domul în verde, dar numai în jungla de asfalt zebra se lasă călcată în picioare. Reiau drumul pe care îl ştiu de atâţia ani şi pe prima străduţă lăturalnică dau de un nebun care urlă, cum că el ar şti rostul. Din păcate, zece metri mai încolo, drojdierii de amiază apreciază noile ambalaje ale berii de la munte, cu un căţel adormit pe post de cerb şi fără ca nici unul din ei să ţină isonul nebunului, nici întru libertate, nici întru adevăr. Mă gândesc la o convenţie: dragi servanţi ai laboratoarelor de marketing, să încheiem amiabil acest pact, conform căruia toate berile conţin apă de munte şi orice vin mai de soi trebuie obţinut numai din vie lovită de soare sub un unghi de 45°. Plecând de la aceste date apriorice, de acum încolo va fi mult mai uşor să stabilim caracteristicile drojdierului tip, cât şi nevoile sale – poate o toaleta ecologică ambulantă pentru amatorii de bere? Cu aceste speculaţii în cap, alunec printre crengile aplecate ale copacilor care străjuiesc drumul. Încet-încet, garajele sunt puse la pământ de ambiţia legumei şef. Suntem toţi nişte legume sub pofta legumei şef şi tartor pe deasupra. Nici măcar acest mic neajuns nu mă mai poate descumpăni, căci văd nişte copilandrii lovind cu racheta sferele mici şi verzi care, în contact cu zgura prăfuită, provoacă mici explozii de colb întărâtat. Acum încă sunt la antrenament şi nu au motive să gâfâie; mai încolo, în viaţă şi în turnee, vor icni din piept, sub presiunea camerelor şi a publicului. Imediat după colţul terenului, ajung lângă blocul cu pricina şi, deşi G. e cam uitucă, nu mă lasă să aştept prea mult la interfon. Prima grijă este să merg pe balcon, de unde se vede până la turci şi cu oleacă de chinuială, pân’ la
“Mă mamă, da’ tu acolo la Bucureşti îţi faci singur de mâncare?”
“Da bre, de unul singur sau cu prietenii.”
“Păi şi fetele, vin la de-a gata?”
“Păi…cam da.”
“Măi mamă, era o floare care era galbenă şi creştea în mijlocul grâului. Acum nu mai creşte.”
Noah, ce era să zic, nu pare prea amărâtă din cauza asta, sau cel puţin nu mai mult decât aş putea să fiu eu prea curând. Şi culmea, nu prea am avut de-a face cu feministe…sau dive. Las aceste gânduri pentru alte momente şi mă concentrez pe extractul de căpşunică ce zăce într-o sticlă de plastic, lângă masă. Termin treaba, cucerit de dragostea cu care am închegat turta şi ma lenevesc în pat, în timp ce G. alungă şarlele cu ocară de lângă rucsacul meu. Curvelor, lăsaţi geanta băiatului meu în pace, curvelor ce sunteţi! Tot ea, mai târziu, le ia şi le giugiuleşte…
Plec mai pe seară din casa primitoare. Îmi terminasem treaba cu brio, chiar am reuşit să adorm niţel pe pledurile împodobite cu niscaiva găluşti umplute cu fulgi. Am visat că geniul e, de fapt, conştiinţă şi luciditate, plus conştiinţa lucidităţii şi luciditatea conştiinţei. Din nou în stradă, unde sub nişte copaci cu nişte coroane imense, un copil mic tropăie pe capota unei maşini scumpe cu număr de Spania. Tatăl, care sigur muncise tot acolo pentru maşina aceea, aruncă în direcţia glugii mele o privire sfidătoare şi îşi vede mai departe de gânguritul plodului. Mai încolo, între două maşini, o femeie a străzii îşi plânge jalea şi abia dacă am văzut-o, căci era aproape încotoşmănată în boscheţi.
Nu la mult timp după, mă infiltrez în localul cu mult fum. Mă aşez la masă astfel încât să văd zâmbetul zeflemitor al lui Gilmour şi poate o pereche de ochi care ar putea apărea. Antrenamentul se încheie brusc.
