Relu nu este deosebit faţă de mine, faţă de tine, faţă de noi toţi. Este un om care a suferit tranziţia, a luat-o în piept şi a luat-o şi în barbă. Şi în gură, după cumetriile specifice de la birt. Nimic nostim până aici, o biografie ca oricare alta, a omului chinuit de greul concret al vieţii. Până când Relu a zis că el trebe să facă Italia, să vadă şi el care este combinaţia acolo. “Adică s-au dus Nelu şi Gelu, oi fi eu mai prost?” Necunoscute sunt căile ambiţiei stupide. În fine, stă Relu, înjgheabă el nişte calcule acolo, şi bagă de drum. Da’ înainte de asta, o ia pă nevastă de o aripă şi-i grăieşte:
“Fă, vii cu mine?”
“Nu, nu vin…” – nimeni nu ştie de ce nu dorea Veta să se ducă la Italia.
“Fă, dacă tu nu vii cu mine, io mă însor!”
Veta a început să se hlizească, să râdă ca…ştiţi vorba aia cu târgul, că “Hai mă Relule, tu eşti nebun, cum să???”
Bine, zice Relu în sinea-i.
Pleacă Relu un timp, face Italia, nu prea mai ştia nimeni de el. După vreo trei luni, hop la poartă, Relu, beat turtă, la braţ cu o alta, abţiguită aşijderea. Veta să moară, nu alta (să-i zicem Katiuşa, cumva mai în formă decât Veta).
“Fă Veto, eşti acasă?” urla Relu ca dementu’.
Reta mucles sacana, când a l-a văzut pă bărba-su cu alta, să dea ortu’ popii.
“Făăăa…unde eşti, fi-ţi-ar starea a dracu’? Făăa…ţipa Relu prin curte, unde eşti făă? Vino făăă să ma cununi!”
Veta, la auzul acestei invitaţii, a picat leşinată, Relu s-a prăbuşit şi el prin varză, varză fiind. Şi Katiuşia lipoveanca, beată şi dânsa, s-a prăvălit şi ea pe unde apucat, prin dovlecei.

Suprarealismul aproape că nu există, în comparaţie cu această poveste, care nici ea nu există.

4 Opinii

1. Fiecare Fuame Are O Fuame on 10 September 2008 at 18:31

   Prea bine, Fanelu, prea bine!
   Bravo!

    
2. Ştefan Muşat on 24 September 2008 at 00:51

   Mersi, mersi!
   
   Cu întârziere din partea-mi, dar nu mai puţin v-alabil.

    
3. Radu Iliescu on 27 September 2008 at 18:45

   :-) esti diliu

    
4. Ştefan Muşat on 28 September 2008 at 11:41

   Claro!:)
   
   Şi când mă gândesc că asta este o istorisire nevinovată…