Din curiozitate, iar am răsfoit Cartea. Frumoase lucruri mai ies din dânsa la iveală…
"Şi chiar mă gândeam, mai degrabă îmi imaginam – şi ce ciudat mă simt făcând asta, numai asta, faţă de tine – cum ar fi să te am în braţe acum, şi să fim amândoi conştienţi că e foarte posibil să fie singura dată când ni s-ar putea întâmpla asta, dar hei, poate că aşa e rostul acestei mici isterii de vară, să se epuizeze tumultos şi degrabă. Dar să nu disperăm, eu aş zice să ne bucurăm de această mică portiţă, doar ştim amândoi că episoadele care nu au scenariu fix sunt atât de rare în zilele noastre, şi te întreb sincer, draga mea, chiar nu simţi că, indiferent de rezultat, drumul până acolo merită fiecare secundă? Hai să-i dăm dracu’ pe cei care zic că pragmatismul este moda, hai să le arătăm că încă mai există fluturi şi norii au poveştile lor, chiar dacă ochelarii de soare de cal te împiedică să vezi lumea de sus. Şi să mergem în barul ăla, acel bar de supt apă, unde nici tunetele, nici razele şi nici dezamăgirile nu ajung, iar eu o să am costumul de scafandru şi tu rochia de catifea, ştiu că e o imagine bizară, dar arată-mi tu o definiţie normală a normalului şi o să te sărut instant, este o promisiune. Nu te mai gândi că lucrurile frumoase sunt departe, poate că ele se află aici, în tragedia asta comică şi imprevizibilă numită Valahia, dar poate că iarăşi spun lucruri mânat de entuziasm şi nu am capul limpede, dar de ce să nu dansăm cu peştii ăia mici, pe care atunci când îi atingi cu piciorul sub apă, simţi că te gâdilă şi te şi înfioară în acelaşi timp? De ce, chiar, de ce? Adu-ţi rochia, eu o să vorbesc cu meduzele şi vom fi stăpânii apelor măcar pentru o zi, singura zi în care barul de supt apă va fi deschis…"
Deus - Disappointed in the sun