Mergeam mână-n mână, deget la deget, şi eram fericiţi, căci aveam lumea la picioare şi căldura în suflete, şi acea căldură era sinonimă, identică şi intens asemănătoare. Era într-o amiază colorată în verde şi galben şi umblam pe străzile unde oamenii se cred superiori din cauza unei bucăţi de aur şi a unei maşini scumpe, poate chiar o duduie îmbălsămată la solar şi o cafea minusculă la stradă. Şi în toată acea găunoşenie şi printre toate acele carapace care acopereau nulitatea şi mizeria, apăru din nu ştiu ce cotlon o femeie chioară, cerşind nişte bani şi poate norocul pe care nu l-a avut. Am rămas încremenit, doar mâna reuşi să se mişte, scotocind după bani, pe care i-am găsit repede-repede, întinzându-i femeii o hârtie, dar nu şi alinarea de care a avea nevoie. Şi femeia plecă, se îndepărtă, surghiunită şi nefericită şi atunci ea s-a cuibărit la mine în braţe şi m-a întrebat, cu lacrimi în ochi: “De ce trebuie să fie lumea aşa de rea?” şi durerea ei, instantă şi genuină, m-a cutremurat şi am strâns-o şi mai tare la mine în braţe, şoptindu-i vorbe de neputinţă…
Eu cred că lumea în care trăim este plină de buline, dar doar cei îmbulinaţi pot vedea această lume. Şi fiind şi ele, bulinele, supuse Legilor, respectă întocmai o ierarhie, adică e posibil să aibă şi căprării. Prin urmare, aceste buline de care vă zic sunt de mai multe culori, forme şi mărimi. Unele sunt mai puţin colorate, altele sunt mai pline de viaţă, altelt pun bani la ciorap, iar altele preferă pescuitul. Altele sunt aristocrate, altele se pricep la box, altele sunt stăpâne pe ele şi trag bine la ţintă. Dar am văzut unele care, având prea multă căldură, ajung mai aproape de Soare şi se fac una cu El. De obicei, acest tip de buline sunt fie roşii, fie albe, fie mov. Şi aceste buline sunt foarte speciale şi se numesc Buli(s)oare. Ele nu ştiu tot timpul că sunt atât de speciale, şi chiar se apropie din inerţie şi pe nesimţite de flacăra-I, dar El le simte şi le ia de le ţine cu Dânsul. Se spune că cei care asistă la o asemenea grozăvie sunt nişte oameni norocoşi. Acum o să vă zic un mic secret: am văzut cândva o bulină, foarte frumoasă, o sumă a bulinelor, care, fiind atât de iubitoare, a zăbovit un pic la Dânsul. Pentru că da! şi bulinele iubesc. Şi când am văzut acea bulină împlinindu-se, am fost cel mai fericit om din lume. Atunci mi-am dat seama că acea bulină este Aleasa bulinelor. Şi că va duce mai departe neamul bulinelor către o viaţă mai plăcută. Pentru că acum lumea bulinelor este la mare ananghie: oamenii deja nu se mai gândesc atât de mult la ele şi aproape le-au dat înspre uitare. De aceea am scris aceste rânduri, pentru ca bulinele să aibă parte de mai multă atenţie din partea noastră de acum încolo. Pentru că eu cred că fiecare dintre noi are hărăzită bulina sa, sau mai multe buline, catralioane de buline pentru fiecare suflet în parte. Şi dacă nu avem grijă de bulinele noastre, le ignorăm şi nu le iubim, ele încet încet dispar, se ofilesc şi îşi pierd din căldură. De aceea eu zic ca fiecare dintre noi, de azi încolo, să-şi descopere bulina, sau bulinele, şi să o iubească cum se cuvine. Căci poate aşa veţi apuca să fiţi norocoşi ca mine şi voi să vedeţi o bulină împlinită, la Dânsul în primire…
