“Poporul românesc şi cel polon par a realiza aproape aceeşi sinteză între elementul latin şi cel slav, laute exact pe dos.
Astfel, în vreme ce polonezii sunt slavi în categoriile fundamentale ale sufletului lor şi latini în categoriile regulative, astfel zis, au în fondul lor spiritual suflul romanic al stepei cu neastâmpărul şi izbucnirile ei, şi în viaţa lor normativă veleităţile de ordine şi organizaţie statală ale catolicismului roman, noi suntem latino-traci în categoriile fundamentale ale sufletului nostru prin luciditate şi măsuri, în vreme ce toate eforturile noastre organizatorice şi regulative par sterilizate într-atât de suprastructura slavă, încât ajungem să ne pară că, pentru ţara noastră, nu există fericire mai mare decât aceea de a avea deloc guvernatori şi de a lăsa lucrurile să meargă de la sine. Vorba proverbului: Bună ţară, rea tocmeală”. p. 961
Textul are o droaie de comentarii şi note. Nimic mai firesc pentru un om care, epuizând un subiect pe durata a câteva ore, obliga auditoriul să părăsească sala…Acum ducem lipsă de astfel de oameni– la fel de firesc. Revenind, într-una din notele acestui text găsim:
“Cheful românesc:
- Nu este mâncare pe săturate, ca la nemţi
- Nu este beţie agresivă, ca la unguri
- Nu este orgie desfrânată, ca la slavi; ci este un sentiment de luciditate, de melancolie, sentimentul izbăvirii de trup, lucidă contemplaţie şi comunitate de necunoaştere netrupească, în care mintea nu abdică de la control.
Îmi vine în minte pasagiul din Symposion, în care Socrate, văzându-i pe toţi pe sub mese, adormiţi, rămas singur treaza, se ridică şi se duce la baie.” p. 1300
Fragment din articolul “Ispita dacică…”, apărut în volumul Către fiinţa spiritualităţii româneşti, în Opere, vol. I, Academia Română, Editura Fundaţiei Naţionale pentru Şiinţă şi Artă, Bucureşti, 2005.
Nu ar fi rău să trăim în lumea aceasta imaginată de Vulcănescu, fără guvernatori şi cu agape melancolice.
Asa cum era de asteptat, poporul roman metafizic-liber-si-neatirnat-ancestral-creator-de-cultura-si-civilizatie-multimilenara nici cind trage la masea nu poate s-o faca la fel cu celelalte popoare. Nu stiu daca magnificul orator a mai adaugat ceva si despre boritul ritualic de brinza-varza-viezure-minz, dar ar fi bine de aflat acest lucru, la fel cum interesant este de aflat si daca boritul de saorma-de-la-ora-5-dimineata-dupa-ce-iesi-din-club isi are originea in acest stravechi ritual si prin acesta direct in vomitorium-ul roman (tulburatoare piesa de etnogeneza! ar spune cineva)sau e pur si simplu reactia fireasca de respingere a aditivilor alimentari din maioneza de catre trupul romanesc, viguros si pur.
Hahaha...Constatin, mi-a placut! Cat de post-modern! Te-as sfatui sa te apuci serios de scris, continutul raspunsului tau ascunde posibilitatea scrierii unui opus magnum ce poate deveni fundamental avand in vedere posibilitatea resuscitarii nationalismului in contextul crizei financiare.
De altfel, ma mira ignoranta ta fata de originile clar OTOMANE ale saormei - cu acest lucru in minte este evident ca "boritul de saorma-de-la-ora-5-dimineata-dupa-ce-iesi-din-club", o practica de rezistenta (la nivelul viscerelor, deci e in sange, CLAR!) caracteristica "tranzitiei" romanesti, consencintele actualei crize ramanand sa faca dovada acestui caracter avant la lettre a acestei traditii pur romanesti. Acest caracter este dublu: (1) respingerea colonizarii cu produsele imperialiste si incurajarea productiei de sarmale autohtone - dimensiunea economica; (2) respingerea colonizarii culturale a spatiului culinar "metafizic-liber-si-neatarnat-ancestra-creator-de-sarmale-si-ceapa-cu-slanina-multimilenare"
Deci, iata: avem iarasi un PROTOCRONISM; de data asta cultura critica nu se mai manifesta in teorie (ca in sec XIX + interbelic) ci in PRACTICA (bineinteles, exista teoreticieni autohtoni de pur sange care au scris despre ideea asta cu mult inaintea unor plagiatori imperialisti cum ar fi cei de teapa unui de Certeau spre exemplu).
Ce zici? Merge?